Blestemul automobilului rosu

In istorie se cunosc multe blesteme celebre; printre cele mai mediatizate a fost presupusul blestem al lui Tutankhamon, ori al diamantului Hope, dar si cunoscutul blestem al lui Caesar. Toate au facut valva si viata a „aranjat“ in asa fel, incat unele, se pare, s-au si adeverit. Exista insa si un blestem caruia, in afara oamenilor,
i-a cazut prada un… automobil. Sau poate chiar automobilul sa fi atras dupa sine blestemul care i-a lovit pe toti cei ce s-au urcat in el…

„Faptele oribile“ savarsite de un straniu automobil rosu au tinut prima pagina in coloanele multor ziare din acele vremuri. Ba chiar autoturismul respectiv a fost considerat de multi istorici ca o piaza rea, fiind eliminat din albume si retrospective auto, deoarece a manifestat „dusmanie fata de stapanii lui“. Despre ce „monstru“ va fi vorba?

„Inculpatul“, o eleganta „masinarie“, dar cu o nefasta celebritate, este un automobil decapotabil de culoare rosie, exact cel in care se afla arhiducele Franz-Ferdinand, mostenitorul tronului Austriei, si sotia sa Sofia, in momentul uciderii lor, la 28 iunie 1914, la Sarajevo. Multi istorici socotesc ca a fost scanteia ce a dus la declansarea primului razboi mondial!

Dupa cum sustineau cei care au anchetat cazul, si cum au relatat pe larg ziaristii din acea vreme, nenorocirea a fost „facilitata“ chiar de aceasta masina, care a raspuns straniu la manevrele de oprire si intoarcere, tocmai in momentul aparitiei pericolului.

Uciderea mostenitorului tronului si a sotiei sale a fost prima „crima“ savarsita de sau, ma rog, in… automobilul ucigas, in care se mai aflau generalul austriac Oskar Potiorek si proprietarul, contele Harrach. Autoturismul, care avea numarul de inmatriculare A – 11 – 18, apartinea contelui din 1913. Dupa aceasta intamplare, contele nu a mai fost in stare sa puna mana pe volanul masinii sale. Ca sa scape de ea, a facut-o cadou lui Potiorek, dar nici generalul n-a… suportat-o.

De atunci, vreme de 13 ani, autoturismul a trecut, incepand cu data de…13 mai, in posesia mai multor persoane, cauzand proprietarilor accidente grave, in urma carora au pierit sau au fost raniti zeci de oameni nevinovati.
De unde se crede ca au pornit dramele generate de acest automobil?

Se vorbeste insistent despre blestemul cutremurator al calugarilor de pe insula Lacroma, din Marea Adriatica, de pe coasta Dalmatiei. In secolul al XVIII-lea, dupa 200 de ani de liniste, supusii lui Dumnezeu din manastirea de pe insula au fost alungati de autoritatile imperiale, urmand ca acest taram de o rara frumusete sa fie transformat in obiectiv turistic si – spuneau oamenii din zona – intr-un loc de „desmat“

Se mai spune ca dupa alungare, calugarii au tinut in Cetatea Dubrovnik, aflata in apropiere, o slujba in aer liber in care ierarhii au anatemizat pe toti aceia ce vor avea insula sub stapanire. Timp de peste o jumatate de secol insula, impreuna cu fostul lacas de rugaciune, a fost detinuta de mai multe capete incoronate si mari nobili, toti sfarsind tragic, prin morti violente.

Astfel, imparatul Maximilian a ajuns in fata plutonului de executie, pe cand se afla in Mexic, imparateasa Elisabeta a Austriei, sotia imparatului Franz Joseph, a fost ucisa de un singuratec, in fata unui hotel din Geneva, fiul acesteia, Printul Rudoph, s-a sinucis in Castelul de la Meyerling, dupa ce o impuscase pe tanara baroana Vecsera. Deoarece tatal sau nu i-a lasat sa se casatoreasca, povestea acestei iubiri a sensibilizat, mai tarziu, numerosi scriitori si regizori de film.

Ca sa dispara blestemul, in locul castelului de la Meyerling s-a ridicat o manastire. Pentru ca si regele Ludovic al Bavariei isi luase viata cu trei ani mai devreme, aruncandu-se in apele lacului Stenberg.

Ultimul aristocrat care a stapanit insula Lacroma a fost chiar arhiducele Franz-Ferdinand, devenit mostenitor dupa moartea neasteptata a arhiducelui Victor Ludwig, fratele imparatului Franz Joseph. Iata numai o parte din intamplarile, evident nefiresti, carora nu li s-a gasit alta explicatie decat in blestemul calugarilor… transferat si in seama „automobilului rosu“. Pentru ca, dupa ce a fost impuscata perechea mostenitoare a tronului, in acest automobil si-au gasit sfarsitul, mai apoi, atatea personalitati ale timpului sau simpli pasageri.

Automobilul, model 1910, robust, elegant si luxos, fusese construit cu migala in atelierul fratilor Graf, impreuna cu mecanicul Stift, pe masura pretentiilor si rangului unui bogat conte din aristocratia imperiala. Avea sase locuri: doua in fata, doua la mijloc, pe o strapontina rabatabila, si doua in spate. Putea atinge usor o viteza de peste 55 km/h, propulsorul avand o cilindree de 5.812 cmc.

Pana in ziua atentatului de la Sarajevo, masina se comportase normal. Ce pare de neexplicat este faptul ca dupa aceasta zi, automobilul rosu a devenit o „masinarie“ plina de capricii si mistere, „razbunandu-se“ pe proprietarii vremelnici si pe pasagerii ce luau loc pe banchetele sale. Un ziarist, corespondent in primul razboi mondial, declara ca de cate ori se urca in acest automobil, pentru a se deplasa pe front, tot de atatea ori avea ghinioane.

Dupa atentat, masina trece, impreuna cu soferul, in serviciul unui general din marele Stat Major al armatei. Sub cel de-al treilea proprietar, automobilul calca doi tarani langa Sarajevo, iar in calatoria urmatoare, la trecerea unui sant, soferul e catapultat din masina si moare pe loc. In mai 1916 „bestia“ loveste un car cu boi, ucigand alti doi tarani, iar noul sofer ramane infirm.

Al patrulea proprietar este noul guvernator al Bosniei. Acesta are parte de patru accidente in numai doua luni si, speriat, il vinde doctorului Srskish (al 5-lea proprietar). Dar nimeni nu vroia sa se angajeze ca sofer, astfel ca doctorul este obligat sa invete a-si conduce singur celebrul „automobil rosu“. Incredibil, la nici o jumatate de an, in drum spre o petrecere, masina se rastoarna, strivindu-l pe doctor!

Acest adevarat automobil al groazei a fost, mai departe, vandut unui latifundiar local, devenit al 6-lea proprietar. Culmea, acest bosniac bogat da faliment si se sinucide la scurt timp. Al 7-lea proprietar este Peter Svestik, un om cultivat si fara prejudecati. Nu o data ii lua peste picior pe cei care ii aminteau despre ghinioanele ce au insotit acest ciudat automobil, devenit, tocmai de aceea, o achizitie de pret.

Dar, ca in filmele de groaza, dupa o saptamana, noul proprietar, in timp ce traversa o incrucisare de drumuri, a pierdut controlul volanului si „automobilul diavolului“ a ciocnit o alta masina, in care se aflau 6 persoane, una fiind ucisa pe loc si patru grav ranite. Marcat de intamplare, Peter Svestik il vinde aproape pe nimic unui medic de tara. Afland ce masina si-a cumparat doctorul, majoritatea pacientilor l-au parasit speriati, fiind obligat sa-l vanda degraba. Asa a aparut al 9-lea proprietar, un comerciant elvetian, care a aflat abia ulterior de istoria „monstrului rosu“, cautandu-i repede cumparator.

Al 10-lea proprietar a fost un sportiv, pe nume Bunti, un barbat puternic si sigur pe el. In vara anului 1926, acesta pleaca intr-un tur al Muntilor Dolomiti. Dupa o saptamana, o stire cutremuratoare a infiorat Viena. Ziarele din capitala austriaca relatau despre un groaznic accident. Intr-o curba periculoasa, „diavolul rosu“, condus de Bunti, s-a ciocnit cu un alt autoturism, in urma impactului acesta din urma fiind aruncat intr-o prapastie impreuna cu cei sase pasageri, care au murit pe loc, iar Bunti, in urma ranilor grave, a decedat a doua zi!

Celebritatea neagra a monstrului pe roti a atras, dupa un an, pe cel de-al 11-lea proprietar: ungurul Tibor Hirschfeld. Crezand ca ghinioanele se trag de la culoarea sangelui imperial, noul proprietar il vopseste in albastru, schimba complet in albastru si fosta tapiterie rosie, sperand, astfel, sa-i piarda urma si sa-l poata vinde la un pret corespunzator.

Cu automobilul proaspat „renovat“, domnul Hirschfeld da curs unei invitatii la nunta unui prieten, oferindu-se sa-i transporte pe inca cinci prieteni care mergeau la aceeasi nunta. Se spune ca pe drum noul proprietar le-a povestit pasagerilor teribilele aventuri ale automobilului sau. Si cand istorisirea parea cea mai interesanta, in fata fostului automobil rosu apare un alt automobil, cu care se ciocneste frontal. Lovitura a fost devastatoare: patru pasageri si proprietarul fostului „automobil rosu“ isi gasesc moartea in mod tragic.

De atunci nimeni nu a mai avut curajul sa foloseasca in trafic automobilul ucigas, desi el a fost refacut in starea initiala si pastrat intr-un colt de muzeu, ca un obiect ciudat, purtand asupra-si povara unor istorii terifiante.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.