Numai ca acum, diferenta cu care se depaseste limita de 50 km/h a crescut la 20-25 km/h, soferii vinovati fiind pasibili de amenzi mai mari, precum si de suspendarea permisului de conducere, in cazul abaterilor repetate. Acelasi rationament se poate aplica si in cazul circularii in afara localitatilor.
Fara indoiala, impunerea acestor limite a fost gandita pentru a reduce numarul accidentelor, ce implica pagube materiale enorme, precum si pierderi de vieti omenesti irecuperabile. Ce ne facem insa cu fluiditatea traficului, cu nevoia tot mai acerba de a castiga timp, atat de acuta in zilele noastre, ce ne facem cu Uniunea Europeana, la care vrem sa aderam cat de curand?
Oricine a calatorit in aceste tari, asa zis civilizate, a observat ca exista limitari drastice de viteza (respectate de altfel de conducatorii auto), insa sunt si portiuni pe care este permis sa circuli cu viteze rezonabile (90-120 km/h, sau mai mult in anumite tari). La noi in tara, cu exceptia asa numitelor ”autostrazi” (cunoscatorii stiu de ce…), viteza maxima este limitata la 80 km/h.
Care este rezultatul? Acelasi, din pacate, incalcari repetate ale legislatiei in vigoare, un numar la fel de mare de accidente rutiere si, mai rau, o scadere a fluentei in trafic. De ce? Numeroase “gatuiri” pe drumuri nationale foarte circulate (ex. Bucuresti-Pitesti, Bucuresti-Targoviste, etc.), unde in marea majoritate a localitatilor viteza maxima permisa este de 30 km/h (in strainatate pe portiunile cu drum in lucru se permite o viteza de 40 km/h!).
Da, ati citit bine, aceasta este viteza maxima admisa pe portiuni ce depasesc uneori 5 km lungime (si unde s-ar putea circula cu 50 km/h) . Faptul ca pe aceste portiuni vajnica noastra Politie Rutiera isi amplaseaza radarele prafuite, pentru a amenda ”infractorii” surprinsi cu 40 km/h (sau 50 km/h), nu mai mira pe nimeni. Cei bogati injura ca-si pierd timpul si arunca pe jos banii de amenda, cei mai putin norocosi cu banii (marea majoritate), fac foamea o luna de zile si blesteama legea in gand.
Dar, asta e, legea e lege, cu ”militia” nu te pui, spuneau parintii nostrii cu un deceniu si ceva in urma. Evident insa, dupa iesirea din ambuteiaj masinile vor fi accelerate mult peste limita legala, urmand depasiri succesive, pentru a se recupera timpul pierdut, deci iata ce usor se creeaza premisele unor accidente grave din insasi dorinta de a le preveni.
Viteza de circulatie a marfurilor, a persoanelor care se duc la lucru, nu are cumva si implicatii economice majore? Sigur ca da, marfurile care ajung mai repede, sau cel putin la timp, nu se mai strica, pot fi scoase la vanzare imediat, pentru a se obtine profit (unora le place sa spuna crestere economica), circuitul se reia, apare nevoia constanta de rapiditate (de ce masinile se fac de la un an la altul mai rapide?) pentru ca afacerile in ziua de azi necesita pe langa flexibilitate si viteza.
Daca timpul pierdut in ambuteiaje in drum spre serviciu s-ar scurta si oamenii ar ajunge mai repede, productivitatea ar spori (si poate o parte din stresul cotidian ar disparea). Marea majoritate a autoturismelor (mai noi sau mai vechi), au un randament optim la o viteza de circa 90 km/h (din considerente aerodinamice, de regim optim al motorului, etc.).
Obligandu-le sa circule cu 30 km/h nu risipim oare resurse pretioase, timp, combustibili si nu in ultimul rand nervi? Sigur ca da. Noi nu militam pentru o crestere necontrolata a regimului permis de viteza, dar cu siguranta credem ca problema ar mai trebui analizata.