Povestea… leasingului!

Nu, nu ati nimerit aiurea, sunteti tot pe site-ul vostru favorit, care abunda in povesti despre masini… E momentul sa va spun insa o altfel de poveste, adevarata din pacate, insa tipica, din nefericire, vremurilor inca de tranzitie pe care le traim. Cum titlul e mai mult decat sugestiv, o sa sar direct la subiect.

Ca tot romanul sarac, am asteptat destul de mult pentru a ajunge intr-o postura financiara cat de cat suficienta pentru a incerca sa evoluez de la o Dacie, pana la un autoturism de import. Luminita de la capatul tunelului mi-a aparut sub forma unui contract de leasing, neavand banii necesari pentru achita cash autoturismul visat, ba nici macar jumatate din suma.

Avand insa banii de avans minim, ma apuc si cercetez, toc marunt ofertele (nu e nici un secret: vorbesc de un Opel…), obtin si un discount, in fine, totul e bine, ratele conform scadentarului oferit de dealer sunt pe placul meu, nu stau pe ganduri si comand masina, pe firma.

In termen de o luna, conform contractului intocmit cu dealerul, trebuia sa inchei un contract cu o societate de leasing, pentru a putea achita masina. Primesc toate informatiile necesare de la dealer, respectiv firmele de leasing autorizate si agreate, precum si actele de care are nevoie firma pentru a obtine aprobarea finantarii in leasing.

Sigur, mi-ar trebui 10 pagini sa ilustrez povestea obtinerii tuturor actelor si avizelor necesare, si completarea fisei necesare pentru finantare, asa ca o sa va scutesc de partea asta. Cunoscatorii stiu de ce…

Trec direct la problemele mai mari: aflu ca primul finantator imi respinge cererea si dosarul, pe motiv ca firma (care functioneaza din 1992 si are toate darile platite la stat, an de an) inregistreaza pierderi pe ultimii doi ani, pierderi care se cifreaza la fabuloasa suma de circa 40 de milioane lei vechi pe an.

Insist si merg mai departe, pana la a mari suma de avans la 50 la suta din valoarea automobilului, cu speranta ca obtin finantarea, ba mai mult, tin si o dizertatie gratuita reprezentantilor firmei finantatoare (destul de jenanta pentru ei), despre faptul ca bonitatea financiara a unei firme nu e tot una cu faptul ca inregistreaza pierderi (oricum minore in raport cu volumul anual al tranzactiilor). Inutil. Dosar respins, caz clasat, timp pierdut si ma vad oarecum disperat ca raman fara masina.

La sfatul dealerului, incerc si la o alta companie de leasing, desi ma cam lasasera nervii dupa 3 saptamani de alergat dupa acte si completat dosarul de finantare, gros cat un raport al armatei americane dupa razboiul din Golf.

Evident, caderea nervoasa se accentueaza dupa ce descoper ca, desi se aseamana, totusi cerintele pentru un dosar de leasing cam difera de la o firma de leasing la alta. Alte formulare, alta bataie de cap, contabilul nu prea se descurca nici el, ce sa mai, pionierat pe toate fronturile…

Plin de furii, iau dosarul gata facut si plec in tromba la al doilea finantator, companie mare de tot, cu nume (scuip in san, sa nu pateasca la fel ca MTS Leasing…), sediu pe masura, secretara draguta si amabila, ce sa mai, ca lumea! Oricum eram hotarat sa urlu un pic la ei, macar sa imi treaca nervii pe idiotii aia de-mi refuzasera dosarul.

Cand imi incalzeam laringele pe un scaun in fata unui domn amabil ce rasfoia cu interes dosarul facut pentru primul finantator, fiind pregatit sa fac ca trenul, apuc sa scap ideea ca avansul dorit e de 50 la suta si ma trezesc cu un raspuns raspicat: “E OK, noi va dam finantarea, cand doriti sa semnati contractul?”. Nu stiu daca l-am citat exact pe tip, dar cam asta era ideea…

Raman stupefiat, nu trecusera 2 minute de cand eram pe scaun si obtinusem finantarea: era clar, aveam o zi buna… Evident, injur in gand pe fraierii care refuzasera sa ia niste bani degeaba, respectiv prima firma finantatoare la care mersesem, ma relaxez si incep sa ma interesez cam cu ce se mananca leasing-ul asta, conversand cu reprezentantul companiei care imi luase “o piatra de pe inima”.

Aflu cam ce ma interesa, scap si de completarea altui dosar, totul era relativ OK, insa apareau deja unele semne de intrebare pentru mine, care nu sunt de profesie jurist, dar am un simt acut al dreptatii. Imi ramasesera in cap niste chestii care nu pareau la locul lor, principala fiind faptul ca nu puteam incheia asigurarea CASCO a autoturismului, pe perioada leasingului, cu orice societate de asigurari, ci numai cu trei societati, agreate de societatea de leasing.

Pai, m-am intrebat in gand, nu e cumva incorect? Adica poate vreau sa ma asigur in alta parte, ca, in definitiv, tot asigurare e, dar poate o scot mai ieftin? De parca mi-ar fi citit gandul, interlocutorul imi explica cum e cu leasingul, ca nu sunt proprietar, ca vezi doamne, asa si pe dincolo, ei sunt proprietari ai bunului pe perioada de leasing, ei au dreptul sa aleaga cu cine vor incheia asigurarea, etc.

Bine, dar totusi firma pe care o reprezint plateste si CASCO si RCA si rate si tot, deci poate ar trebui sa aiba ceva de zis? Nu merge, pana la urma cedez, era clar, luasem prima “teapa”… Mica, ce-i drept, dar semnificativa daca ne gandim ca diferenta intre primele de asigurare mergea de la 5,5 la suta din valoarea masinii, pana la 4,5 la suta la societatile “neagreate”.

Ok, am acceptat, asta e, mergem mai departe… Urmeaza semnarea contractului, peste cateva zile. Intre timp, aflu ca dintre cele trei societati de asigurare “agreate” cea care avea prima cea mai mica (5,2 %) nu avea decontare directa cu service-ul Opel, deci, in caz de vreo problema, puteam avea surprize… Optez pentru o societate cu decontare directa, dar, evident, cu prima de asigurare cea mai mare.

Vine ziua Z. Contractul avea vreo 25 de pagini, scrise marunt, ce sa citesti, ce obiectii sa ai? Povesti nemuritoare… Din fericire, umblat un pic cu contracte, vad repede cam ce ma interesa, mai vad si alte semne de intrebare, dar pe ansamblu era ok. Semnam contractul.

Ce imi ramane in cap dupa ce citesc contractul? Cam peste tot se preciza atent ca orice (adica ORICE) cheltuieli care pot aparea in legatura cu derularea contractului de leasing sunt platite de Utilizator, adica de umila firma mica si bun platnica, ce vrea sa cumpere masina. Fara a se specifica sume sau ce fel de plati sunt, doar ca pot aparea astfel de situatii.

Adica, mai pe romaneste, daca peste trei luni vine o factura pe care scrie “Contravaloare pixuri folosite la semnarea contractului de leasing” trebuie sa platim. Frumos, n-am ce zice…

Ca romanul destept, care vrea sa traiasca mult, nu imi bat capul nici cu asta. Am semnat, am platit si avansul si ce mai era de platit, (inclusiv costuri de inmatriculare destul de piperate…) cam peste vreo doua saptamani, peste alte trei a venit si masina.

Extaz. Am avut noroc, masina e e intreaga, n-a suferit in timplul transportului, o iau de la dealer (nota 9 pentru ei – le-am scazut un punct ca a durat cam 3 luni pana am intrat in posesia masinii), si o tai direct la societatea de leasing, sa aflu cum e cu numerele de inmatriculare. De la dealer primisem RCA si autorizatia provizorie, precum si numerele rosii, provizorii.

Ajuns la baietii cu leasingul, grijuliu, intreb, “bai oameni buni, uite am luat masina de dimineata, ce trebuie sa mai facem, mai avem ceva de platit si …cand vine prima rata?”. Raspunsul e ferm: “Nici o problema, nimic de platit deocamdata, prima rata de leasing vine la 1 octombrie, primiti plicul cam cu doua saptamani inainte”. Era 18 august 2005. Zic, perfect, pana pe la 1 octombrie stau linistit…

Iau masina si direct la sediul firmei, sa o udam, sa o sarbatorim. Frumoasa, capabila, Opel, ce sa mai zic…

A doua zi, fericirea se cam duce: a sosit un plic la firma, de la societatea de leasing. Inauntru, facturi multe si scadente: rata 1 CASCO, rata 2 CASCO, RCA, cu scadente la 01-08 si 01-09, deci nicidecum 1 ocotombrie. Data postei pe plic: 19-08. Adicatalea, primim facturi scadente la 01-08, dar plicul cu ele vine pe 19-08. Complicata matematica asta, dar ceva nu e in regula…

De cursul valutar nici nu mai vorbim, ce scadere-crestere euro, cred ca platim totul la cursul maxim al lunii! Oricum, dadusem liber contabilului sa plateasca ce restante mai aveam catre furnizori, convins ca primele facturi ale masinii vin pe la jumatatea lui septembrie, si contul era gol… De unde sa scoatem banii, repede, sa platim asigurarile la masina?

In plus, gasim in plic si o hartie prin care aflam (cu scuzele de rigoare) ca ni se ia RCA cu TVA (a doua teapa efectiva – e mica, dar conteaza…). Explicatia pare legala, dar nu ma convinge. Adica, societatea de leasing incheie asigurarea RCA printr-un broker propriu de asigurari, cu TVA 0 (art.2, alin.2, ordin 308/2004 al CSA), dar cand recupereaza banii de la Utilizator (a se citi fraier), se factureaza cu TVA 19%.

Valoare teapa: vreo 600 mii lei vechi, pe fiecare an de leasing. O fi legal, dar cinstit in mod sigur nu e, caci la acelasi tip de masina, firma noastra plateste RCA cu 600 mii lei vechi mai putin…

Sun la societatea de leasing si explicatia vine cu calm, factura scadenta la 1-08 nu e de fapt scadenta la 1-08, ci la 1-09, “o eroare de sistem” cica… De RCA nu ma mai leg, ca deja ma scarbisem. Romanii sunt un popor rabdator. O inghitim si pe asta.

Nu trecu o saptamana, si pe 26-08 ne suna un curier ca vine cu alt plic. OK, veni plicul, inauntru rata 1 de leasing, scadenta… evident, la 1 septembrie! Vorba lu’ nenea ala de la Vacanta Mare “gluma-i gluma, dar acu ma inervai”. Pai nu zisera baietii aia de 1 octombrie?

Doua facturi, cu fel de fel de dobanzi interimare, 2 euro, 3 euro, 20 de euro, iar saracul contabil zice (l-am si inteles in momentul ala): “ce dracu sunt toate rahaturile astea? Nu ziceai ca vin la 1 octombrie”. “Pai o sa sun luni sa-i intreb” zic, “dar stiu raspunsul, o fi vreo eroare de sistem…”

Asa, cu gluma-i gluma, radem, dar ma gandesc si eu ca omul, daca se modifica si legea leasingului, cum se aude, ma trezesc cu cine stie ce alte surprize in plic! Si pe 27 august, m-am apucat sa va scriu, ca poate mai sunt amatori de leasing, sa stie cum sta treaba…

Si am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa… Si sper din suflet sa nu fie cu “va urma”, ca “ma inervez” si scriu exact cine e societatea de leasing.

Li-sing placut la toata lumea!

PS Uitasem… La vreo saptamana dupa semnarea contractului de leasing, aflam si ca, la incheierea contractului de leasing, la trecerea masinii din proprietatea societatii de leasing in proprietatea firmei noastre, mai trebuie sa platim cateva sute de euro, nu stim exact cat, dar sigur vom afla! Va vani un curier cu factura, probabil…