Va mai amintiti? Prima data cand l-au facut avea o distanta intre bucatile de gard prin care un om se putea strecura cu usurinta. Asadar scopul era depasit de naivitatea proiectarii. Au gasit solutia, dupa un accident soldat cu o victima, sudand ulterior cate 2 bucati platbanda intre sectiuni, puse strategic, pentru a impiedica oamenii sa mai treaca.
Credeti ca gardul a devenit brusc impenetrabil? De unde… Vulnerabilitatile au devenit in mod evident vizibile si se mentin si in ziua de azi: cu doar putin efort, gardul se poate sari usor, fiind prea putin inalt, pentru o persoana de talie medie. Cei mai in varsta sau copii intra pur si simplu prin el si traverseaza fara efort periculoasele linii ale metroului usor.
Au mai fost accidente destule, gardul a ramas la fel. Poate se vor gandi totusi la un sistem mai eficient, intrucat pericolul este urias, nu numai ca oamenii pot fi calcati de metrou, dar pot fi victime si ale masinilor, ai caror soferi nu se asteapta la pietoni care apar brusc pe traseul (teoretic) inchis al metroului usor.