Nasterea legendei “Silver Arrow”

In urma cu 75 de ani a inceput unul din cele mai importante capitole din istoria sporturilor cu motor. Pe 27 mai 1934 masinile de curse germane aveau sa fie supranumite “Silver Arrow” in momentul in care au intrat pentru prima data pe pista Avus din Berlin.

Desi nici Auto Union, compania din care s-a dezvoltat Audi, si nici Mercedes Benz nu au castigat acea cursa, nu a durat mult pana cand cele doua companii au inceput sa domine cursele internationale de Grand Prix.

Aceasta situatie a durat pana la declansarea celui de-al doilea razboi mondial in 1939. Pare aproape incredibil astazi, insa in 1936 masinile de curse Auto Union ajungeau la o viteza maxima de pana la 380 de km/h pe lungile piste ale circuitului Avus – cu adevarat, nasterea unei legende.

Masinile de curse cu emblema celor patru inele au fost inscrise in circuitul Avus din Berlin la data de 27 mai 1934. Primii piloti Auto Union au fost Hans Stuck, August Momberger si Hermann Prince zu Leiningen. Masinilor li s-a imprimat o vopsea argintie puternica, insa cea mai remarcabila diferenta era motorul pozitionat in spatele pilotului.

1934 a fost primul sezon de curse in care designerii au trebuit sa se plieze pe noua frmula: masinile trebuiau sa cantareasca maxim 750 de kilograme, insa dimensiunea motorului si tipul de combustibil nu erau limitate.

Ferdinand Porche a fost creierul din spatele masinilor de curse Auto Union. Designul a fost creat special pentru grupul al carei istorie incepe din 1932 prin fuziunea dintre marcile Audi, DKW, Horch si Wanderer.

Acesta a supervizat manufacturarea si testarea lor inca din martie 1933, la departamentul de curse Auto Union din cadrul fabricii Horch de la Zwickau. Aprobarea designului sau a avut la baza si caracteristicile motorului de cel putin 250 cp la 4500 rpm.

Pilotul Hans Stuck a confirmat inovatia in momentul in care a doborat recordul de viteza pe circuitul Avus in martie 1934.

In timpul cursei Avus masinile Auto Union au facut un spectacol remarcabil. Chiar si in timpul probelor, viteza medie per tura inregistrata de Hans Stuck a fost de 245 km/h, fiind clar cine va fi cel mai rapid concurent.

Desi cursa s-a desfasurat pe o ploaie torentiala, masinile Auto Union au fost cu un pas inaintea celorlalte (cu Momberger inregistrand cea mai mare viteza medie de 225.8 km/h). Pana la ce-a de-a zecea tura Stuck luase pana la un minut avans in momentul in care a aparut o eroare terhnica.

La linia de sosire Momberger era al treilea, in spatele pilotilor Alfa Romeo, Guz Moll si Achille Varzi. Un loc pe podium era asigurat. Cu totul accidental, marca competitoare ce are ca emblema seaua cu trei colturi se chinuia cu probleme tehnice si decisese sa nu intre in cursa.

Masinile de curse Auto Union au trecut prin trei etape de perfectionare pana in sezonul 1937:
1934 Type A: 295 bhp
1935 Type B: 375 bhp
1936/37 Type C: 520 bhp

In aceasta perioada conceptul de baza al design-ului a ramas neschimbat. Motorul V16 era pozitionat pe centrul sasiului, in spatele scaunului soferului, anticipand astfel designul ce va fi folosit aproape in exclusivitate de catre masinile de curse moderne.

In forma sa moderna, motorul avea o capacitate de 6 litri si era extrem de flexibil: cuplu motor avea 87 mkg la 2500 rpm, astfel era suficienta o cutie de viteze doar cu patru trepte.

Un singur arbore cu came opera toate cele 32 de valve, iar arborele cotit, care initial era alcatuit dintr-o singura piesa, a fost inlocuit cu o versiune mai performanta dezvoltata de specialistul companiei – Hirth. Aceasta noua versiune era formata din segmente individuale unite prin suruburi canelate.

Cei mai faimosi soferi ai acestor masini au fost Bernd Rosemeyer, Hans Stuck, Hermann Paul Muller, Ernst von Delius, Rudolf Hasse si Achille Varzi. In sezonul din anul 1938, odata cu incheierea contractului lui Ferdinad Porsche, inginerul sef Robert Eberan von Eberhorst a schitat un design nou al masinii.

Costul participarii companiei la competitia Grand Prix poate fi calculat cu exactitate. De la primul pana la ultimul sezon al competitiei, costurile au crescut de la 1.3 pana la 2.5 milioane marci germane. In 1935 o masina de curse complet echipata costa aproximativ 50.000 marci germane. Patru ani mai tarziu, cifra a ajuns pana la 70.000 marci germane.

O echipa de aproximativ 60 de oameni, inclusiv mecanici, era necesara pentru a se ocupa exclusiv de competitie, iar departamentul dedicat concursului a fost format oficial in 1933. Membrii sai au fost special selectati, in majoritatea cazurilor din forta de munca a fabricii Horch din Zwickau, unde era situat departamentul.

Intre 1934 si 1939, Auto Union a cheltuit aproximativ 13.2 milioane marci germane pentru competitia Grand Prix si a primit aproximativ 2.7 milioane marci germane in subventii guveramentale, suma ce a acoperit aproximativ 20% din costurile totale anuale.

In acei ani, Auto Union a participat in total la 61 de curse de circuit, 30 dintre ele din cadrul Grand Prix. A castigat 24 dintre cursele la care a participat, a iesit pe locul doi in 23 de curse si pe locul 3 in 17 curse. In 1934, 1936 si 1938 un sofer al Auto Union a fost campionul german la cursele de masini.

Prin prisma acestor succese extraordinare, Auto Union si-a evidentiat principalele competente in aerodinamica, in dezvoltarea de motoare extrem de performante si abilitatea de a reduce din greutatea autoturismelor construite. In acelasi timp, aceste masini extrem de specializate si performante au evidentiat nivelul inalt al profesioanlismului angajatilor Auto Union.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.