Oraşul îşi respinge locuitorii. Şi invers…

BucurestiEu nu mai agreez ideea de a locui la oraş. Pur şi simplu. Pe zi ce trece oraşul devine mai respingător. Prin acţiunile lor, edilii nu fac altceva decât să-şi îndeplinească ambiţii deşarte, departe de orice ideal de confort şi civilizaţie.

Exemplele sunt nenumărate. Deşi esti proprietar, fie al unei case, fie al unui apartament la bloc, totul în jur te respinge, într-o imbecilă încercare de impunere a unei ordini fictive şi, inevitabil, te scârbeşti că pe banii tăi nu-ţi mai face plăcere să trăieşti.

Plăteşti întreţinere, energie electrică, cablu TV, internet, telefon fix, telefoane mobile, gaze, fond de rulment, impozite, gunoi, butelie etc. Suporţi zgârieturi pe maşini, indolenţa vecinilor, mizerie, nepăsarea poliţiei, indiferenţa tuturor. Ocoleşti rahaţii de pe trotuare, flegmele şi drogaţii, ignori cerşetorii amărâţi sau bine îmbrăcaţi, cu iphoanele iţindu-se din buzunare…

Peste tot, cocalari, peşti, curve, escroci, hoţi, şuţi, golani, copii tâmpiţi, părinţi nepăsători, bunici senili şi sătui de viaţă, îţi zumzăie în cap ca un cor de albine bete. Îţi aminteşti imediat de ce petul la 2l e prietenul românului, de orice gen.

Toţi fac ce vor cu proprietatea ta. Statul impune taxe de poluare şi altele într-o necunoştinţă de cauză care s-ar pedepsi şi într-un trib ce nu a cunoscut civilizaţia.

Poliţiştii comunitari lasă pe maşinile parcate pe trotuar fluturaşi care anunţă iminenta ridicare dacă se mai parchează acolo. Locuri de parcare nu sunt. Deloc. Ce pot face câteva sute de proprietari care dimineaţa găsesc peticul de hârtie cu parafa primăriei? Unde să le parcheze? Să le vândă? Cine le mai cumpără?

Nu înţeleg. Scopul unui oraş ar trebui să fie bunăstarea locuitorilor săi. Nicidecum oraşul nu trebuie să fie o puşcărie de beton, cu o listă de restricţii, aparent legiuite, presărată cu hipermarketuri. Chiar nu mai vedem încotro ne îndreptăm?

Noaptea eşti deranjat de lucrătorii stradali, care râd, se ceartă, vorbesc la mobil, lovesc uneltele zgomotos. Ziua, cei ce toaletează copacii sau gardurile vii, încep programul dimineaţa devreme. Să zicem, pe la 6, sunetul unei drujbe sau al unui tăietor de iarbă nefiind deloc prietenos cu somnul.

N-ar fi o problemă. Motocicliştii şi scuteriştii oricum se deplasează constant cu minim 96. Decibeli, desigur! A te odihni, în confortul casei tale, deja e o chestie despre care vorbim la trecut. Zona nu e frecventată de fanii vehiculelor pe 2 roţi? Nu e problema, patrupedele sunt peste tot. Dacă nu te muşcă, latră, dacă nu te latră, te încurcă…

Bordurile sunt înalte. Strică roţi şi praguri de automobile. Ghenele sunt infecte. Transportul în comun e o gluma proastă.

Taximetriştii sunt repetenţi de la starea tehnică a vehiculului pe care îl conduc, muzica pe care o ascultă te ucide, iar mirosul de transpiraţie e omniprezent (o fi de la “maimuţă”?). Culoarea şoferilor o poţi pune pe seama bronzului, dar nu mai păcălim pe nimeni, care bronz?

Antene, cabluri, fire, stâlpi, reclame, firme luminoase, şantiere, praf, zgomot, enumerarea poate continua cu aplicare în toate domeniile. Poate e cartierul în care stau de vină. Dar, din fericire, e într-o zonă destul de bună…

Aşa ar trebui să arate oare oraşul oamenilor? Şi când mă gândesc că am scris textul ăsta doar prin prisma infrastructurii…

3 Responses

  1. vasile says:

    Salutare.
    Din pacate tot ce ai scris in articol se intampla zilnic la noi in tara parca am fi toti actori intr-un film prost fara replici memorabile care ar putea sa trezeasca in fiecare din noi respectul si bunul simt ,calitati pierdute si demult uitate si care la unii dintre noi se manifesta cum iesim din tara.
    In privinta acestui site am cuvinte de lauda fiindca prezentati detaliat si cat mai complet exemplarele testate un lucru pe care nu l-am gasit in alte parti din presa de specialitate.
    Felicitari si sper sa deveniti cat mai cunoscuti.

  2. razvan says:

    Salut!

    Foarte bun articolul, perfect corect si adevarat. Problema e tara asta in care traim, nu doar orasul, capitala sau orice alt oras de provincie. Mi-as dori sa pot sa plec din tara, dar apoi acolo ma gandesc ca mi-ar lipsi familia, prietenii etc
    Nicaieri nu e perfect si un comprimis bun e greu de gasit.
    Apreciez reviewurile video de pe site si nu numai,succes in continuare.
    Toate cele bune!

  3. Daniel says:

    Felicitări pentru articol! Apreciez munca voastră.

Leave a Reply to razvan Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.