Aşa cum am mai precizat şi cu alte ocazii, în loc să plantăm panseluţe pe spaţiile verzi din oraşe, poate că o idee excelentă ar fi să realizăm garduri vii, parazăpezi naturale. Nu-mi aparţine ideea, am regăsit-o în multe din ţările europene pe unde am călătorit.
E uşor, la 100 de m de şosea, şi pe stânga şi pe dreapta, se plantează gard viu (aşa că cei cu contracte grase de pe urma panseluţelor nu vor muri de foame, dar măcar se fac utili societăţii…).
Nu contează tipul, pot să fie tufe, copăcei, salcâmi, boscheţi, măceşi, orice care rezistă în condiţiile de climă din România şi menţine o încrengatură suficientă pentru a avea rol de parazăpezi.
Avantajele sunt multiple: iarna au rol de parazăpezi, pe timpul sezonului agricol servesc ca loc de refugiu pentru faună, în plus, tot timpul anului servesc şi ca barieră antizgomot, reţinând mare parte din zgomotele traficului.
Nu râdeţi, iarna aceasta am văzut că România încă are faună bogată: potârnichi, iepuri şi căprioare, nu mai vorbesc de fazani, şoareci, vulpi, şoimi, se descurcă aşa cum pot, în imediata proximitate a oraşelor, comunelor şi satelor ţării.
Sigur, există dezavantaje: necesită un timp de creştere, vor duce la nemulţumirea celor care deţin terenurile respective (bănuiesc că dacă statul vrea, poate oferi în compensaţie ceva, fie reduceri la impozite, fie stimulente de alt fel, pentru a avea acceptul acestora).
Fauna de care vorbesc mai mănâncă o varză sau ce mai cultivă românul pe câmp, dar să nu fim ipocriţi, iarna când e ger, toţi umblă pe terenurile agricole la vânătoare, deci nu văd probleme foarte mari în acest sens.
Genul acesta de perdea naturală de protecţie are multe avantaje – specialiştii le ştiu mai bine. Soluţiile există, sunt testate, de ce la noi nu se poate?