Site icon Turatii

Mi-e milă de taximetrişti, merg în pierdere…

Taxi-signMi se rupe de tariful unic la taximetrie: puneţi mâna şi îmbrăcaţi-vă decent, spălaţi jegurile alea de maşini, luaţi-vă navigaţii GPS, daţi maimuţele afară şi faceţi un curs de bune maniere!

Acceptaţi curse şi pe 50 de m şi puneti muzică sau conversaţi numai dacă doreşte clientul. Pe urmă puteţi avea pretenţii la tarife. Auzi la ei, serviciu de utilitate publică… Toţi repetenţii sunt taximetrişti şi te tratează ca pe ultimul rahat. Uitasem, taxiul nu e restaurant, aşa că mai uşor şi cu bacşişurile…

Dincolo de limbajul suburban din frazele de mai sus, care îmi aparţin, neavând obiceiul de a copia sau prelua munca altora, merită să ne oprim puţin asupra situaţiei taximetriei din Bucureşti: situaţia e grea pentru taximetrişti, dar e mai grea pentru clienţi…

Se discută mult despre oportunitatea tarifului unic, precum şi despre faptul că taximetrele au autorizare doar în anumite zone, în plus, se vehiculează termenul de “utilitate publică” pentru taximetrie, ceea ce e cam mult.

Să le luăm pe rând. Tariful unic este incorect pe o piaţă concurenţială, în ciuda declaraţiilor pompoase ale specialiştilor, cum că în Europa e tarif unic. Nu e adevărat în totalitate, există tarif unic în anumite oraşe, însă este reglementat pe clase de vehicule, foarte clare.

Mai mult decât atât, uneori sunt impuse caiete de sarcini precise privitoare la vehicule, nefiind neobişnuit ca în anumite oraşe să existe doar un anume model de vehicul (de obicei de clasă medie sau mare, foarte bine dotat).

Tariful unic are avantaje pentru clienţi, dar şi dezavantaje. Avantajul major, te urci în orice taxi, fără grijă, ştiind că ai tarif unic, să zicem 1,5 lei/km. Indiferent de firmă sau model de vehicul.

Dezavantajul pe care nu mulţi îl văd, dar există, pentru a fi competitive sau pentru a câştiga mai mult, firmele de taximetrie vor opta pentru cele mai ieftine vehicule noi sau vor achiziţiona modele second-hand, deci calitatea serviciilor va fi minimă.

Autorizarea funcţionării doar în anumite zone (de obicei de către primăria locală) iar este o măsură paralelă cu piaţa liberă. Piaţa liberă înseamnă că dacă firma de taximetrie merge bine, are maşini, şoferi, comenzi, dar doreşte să se extindă în localităţi sau chiar judeţe învecinate (sau nu), o poate face.

A interzice acest lucru devine o imixtiune în piaţă, afectând dezvoltarea firmelor de taximetrie şi, indirect, calitatea serviciilor.

Totuşi, această autorizare are o noimă: dacă n-ar exista, toate firmele şi-ar posta taxiurile în zonele cele mai populate cu clienţi (gări, aeroporturi, centre comerciale, centre de oraşe, zone cu trafic). Evident, vor apărea “războaie” între şoferi şi chiar firmele de taximetrie, cine are de pierdut: clientul.

Autorizarea, dacă este corect legiferată şi aplicată, este indispensabilă bunei funcţionari a activităţii de taximetrie. Nu trebuie să mai amintim deja celebrele probleme din aeroporturile noastre (cu exemplu de vârf, Otopeni), apărute din variate cauze, una dintre ele fiind şi legiferarea şi autorizarea prost înţeleasă.

Cât despre utilitatea publică a serviciului de taximetrie, mie mi se pare o exagerare. Păi şi transportul de marfă poate fi lejer încadrat la utilitate publică, şi firmele de închirieri biciclete, şi multe altele, mult mai puţin reglementate şi disputate.

Se profită de acest termen pentru a se putea reglementa mai sever piaţa, folosind şi practici anticoncurenţiale. Pe româneşte, firmele de taximetrie şi statul se fură reciproc.

Ce nu se reglementează şi nu se impune, din păcate, a fost licenţios sintetizat în primele fraze ale articolului. Dacă vrem taximetrie civilizată, profitabilă, clienţi mulţumiţi, trebuie să obligam la respectarea unor norme de bun simţ.

În ceea ce priveşte taxiurile, aşteptăm:
– taxiuri curate
– taxiuri discrete şi elegante
– taxiuri sigure
– taxiuri funcţionale
– taxiuri nepoluante (eventual hibride sau electrice)
– taxiuri diferenţiate pe sexe (cât de şic ar fi taxiuri roz, pentru doamne, conduse de şoferiţe)
– taxiuri spaţioase şi confortabile

În ceea ce priveşte taximetriştii, aşteptăm:
– taximetrişti parfumaţi discret, bărbieriţi şi tunşi
– taximetrişti îmbrăcaţi elegant sau măcar decent
– taximetrişti discreţi, care să vorbească doar dacă doreşte clientul
– taximetrişti decenţi, care să asculte muzică doar dacă doreşte clientul şi muzica pe care o doreşte clientul
– taximetrişti nefumători
– taximetrişti antialcool
– taximetrişti cinstiţi
– taximetrişti care dau restul
– taximetrişti care nu sunt şi nu au “maimuţe”
– taximetrişti care ştiu traseul scurt, nu pe cel lung, sau măcar oferă alternative
– taximetrişti care ştiu să deschidă uşa unei doamne
– taximetrişti care au rest atunci când trebuie să plăteşti
– taximetrişti care vorbesc limbi străine
– taximetrişti care vorbesc corect limba română
– taximetrişti care te duc şi o staţie de autobuz cu taxiul
– taximetrişti modeşti
– taximetrişti care îşi doresc o carieră de taximetrist, nu doar bani făcuţi rapid

Listele de mai sus sunt deschise. Vă rog, amintiţi-vă ultima cursă cu taxiul şi bifaţi în minte listele, cu taxiul şi taximetristul respectiv. Ce? Nu vă iese? Nici mie. Ce avem noi, nu e taximetrie…

Exit mobile version