Eu cred că succesul unui vehicul se măsoară în primul rând prin numărul de cumpărători.
În cazul Toyota Aygo, faptul că îl vezi la tot pasul pe străzile noastre, înseamnă că a convins, în ciuda preţului destul de ridicat.
Aflat deja spre sfârşitul ciclului de producţie, Aygo este oferit acum şi într-o versiune specială, denumită Mandarin, caracterizată prin unele echipări speciale, dar mai ales prin culoarea portocalie a caroseriei şi a unor accesorii exterioare sau interioare.
Deşi nu se mai poate ridica la nivelul foarte competitiv adus în piaţă de ultimele modele lansate, totuşi Aygo rămâne proaspăt atât ca design cât şi prin comportament rutier, fapt ce explică pe undeva longevitatea modelului.
Relativ spartan echipat şi cu un design ciudat al sistemului de comandă al climatizării, Aygo nu are practic defecte evidente, singurul aspect mai puţin plăcut fiind zgomotul perceput la rularea cu viteze de autostradă, un punct slab, caracteristic modelelor de oraş.
Ce mi-a plăcut mult la acest Aygo? Faptul că se păstrează vesel şi proaspăt ca design, în plus prezintă o serie de inovaţii tehnice ce rămân actuale şi la modelele de ultimă generaţie din clasa mini.
