Povestea e simpla. Isuzu D-Max se intoarce, cu o provocare, un motor de 1.9l pe un pick-up, plus modificari ce se pot incadra in notiunea de facelift major.
L-am condus, stiu D-Max-ul surub cu surub, am fost sceptic si inca ma mint ca 2.5 e mai mare ca 1.9, insa in practica noul model merge mai bine decat al meu, desi are mai putin cuplu si 600 cmc in minus. Asa a fost gandit si construit, pe hartie cifrele par mici, in practica depaseste vechiul model.
Cu o transmisie automata noua, cu 6 trepte, optimizata sa stoarca tot cuplul din motor, cu 30 kg mai usor decat precedentul model, in conditiile in care e mai bine echipat ca niciodata, cu durabilitatea recunoscuta, D-Max paseste intr-o arena plina de grei.
A pierdut atuul consumului, cel putin in varianta automata nu mai e pe locul 1, insa noul motor nu are AdBlue si indeplineste normele euro 6, iar cilindreea redusa ajuta la asigurari si impozit, foarte mult chiar, in anumite tari din Europa.
In accelerare motorul e zgomotos, la relanti nu se aude, daca ar fi fost un pic mai bine antifonat, era grozav, in plus 2.5-ul biturbo parca avea resurse de putere inepuizabile, in orice situatie, in timp ce acest 1.9 e acordat cu transmisia parca pentru a se stoarce fiecare Nm si CP existent.
Insa povestea e alta: durabilitate. Isuzu joaca pe o singura carte, fiabililitatea mecanica, in rest nu le bate pe celelalte. Dar are un pret bun, e decent, fiabil, capabil, de incredere si, incredibil, acest uimitor 1.9l se joaca la propriu cu cele 2 tone ale masinii.
