Atacul clonelor

Erau vremuri bune odata in lumea automobilelor… Fiecare constructor incerca sa se impuna prin ceva, competitia acerba aducea un plus de valoare fiecarei generatii de masini. A venit insa globalizarea, s-a intins cu pasi marunti dar siguri peste intreaga lume, plina de promisiuni de mai bine. Si, cam o data cu controversata descoperire a tehnologiei ce permite clonarea, cineva a avut ideea geniala (oare?) ca si automobilele pot fi copiate.

Nu va ganditi la copiere neautorizata, desi cazuri si procese celebre au existat pe aceasta tema, ci s-a ajuns la o situatie mai dramatica: din motive de reducere a costurilor, marii constructori renunta la valorile traditionale in favoarea perfidului euro sau a dolarului. Caci, nu-i asa, banul e inca ochiul dracului…

Inceputa timid, cu folosirea platformelor comune si mai apoi “clonari” ale vehiculelor utilitare, practica s-a cam genealizat, ajungandu-se in acest moment ca masini identice sa fie vandute sub marci diferite. Pardon! Da, chiar asa… Adica un proiect comun Peugeot-Toyota-Citroen se vinde pe piata sub cele trei marci, adica Peugeot 107, Toyota Aygo si Citroen C1.

Masina in sine este un succes, insa ce ne facem cu valorile traditionale? Ce si cum gandeste fanul Toyota, vazandu-si masina din vis cu sigla Citroen? Rezultatul imediat este o scadere a increderii in capacitatea marcii favorite de a realiza modele competitive iar pe termen lung chiar orientarea cumparatorului spre o marca traditionalista.

Poate exagerez, dar nu imi pot imagina, de exemplu, un automobil BMW seria 3 identic cu un Mercedes clasa C. Dar, cine stie, se poate ajunge si la asa blasfemie… Asa cum s-au fabricat si masini Porsche sau Ferrari cu 4 usi, lumea auto poate oferi surprize oricand!

Sigur, Toyota, Citroen sau Peugeot nu au descoperit apa calda… Renault si Opel au avut o utilitara de succes impreuna; Vivaro sau Trafic in versiunea franceza, au fost modele identice, doar siglele facand diferenta. Hyundai Tucson sau Kia Sportage impart frateste aceleasi gene, fiind practic aproape identice. Si exemplele pot continua.

Pericolul persista insa. Daca impartirea unei platforme tehnice are avantaje ce nu pot fi contestate (costuri reduse de productie, piese de schimb comune, SDV-uri identice), iar masinile pastreaza identitatea proprie a marcii, un exemplu fiind grupul VAG, ce ne facem cu “clonele”? Nu cumva lucrul “in comun” va duce doar la realizarea unui produs comun?