O zi de munca

La orice ora din zi ai fi prins in traficul capitalei, ca pieton sau automobilist, nu se poate sa nu te izbeasca aglomeratia de nedescris din orice coltisor… Fie ca esti pe trotuar sau iti conduci masina pe bulevard, furnicarul de oameni si fiare nu inceteaza sa uimeasca si ridica, firesc, o intrebare…

Oare toti acesti oameni sunt in timpul serviciului sau sunt someri? E uimitor, toti alearga infrigurati spre o tinta nedefinita, ca un roi de albine dezordonate, se calca in picioare pe trotuare, se claxoneaza furiosi pe sosea, dar oare unde se duc toti? Un raspuns probabil ar putea fi gasit in marile magazine si hypermarketuri, care gem sub asaltul oamenilor-furnici. Si totusi, nu ar trebui sa fie la serviciu toti acesti oameni? Doar nu s-a dat liber la toata lumea in fiecare zi…

Am mai vazut prin Europa capitale de stat si parca nebunia nu e chiar atat de mare, existand si o explicatie simpla: lumea e la lucru. Nebunia are ore precise acolo, dimineata cand se pleaca la serviciu si seara cand se iese. Aglomeratie in magazine gasesti sambata si duminica, atunci cand lumea are liber.

Sigur, nebunia stradala e maxima in timpul orelor de varf, dar in rest e pace si liniste, prin orase se vad clar turistii, curierii, politia, salvarea si normal, se observa si alte categorii de oameni iesiti la lucru, insa joburile acestora justifica faptul ca sunt pe strada.

La noi, am o impresie foarte ciudata: practic toti romanii au o slujba cu munca de teren, indiferent ce fac in realitate, nu exista sa nu iasa si in oras. Si nu pentru pauza de masa… De aici si o mare parte din nebunia rutiera a marilor orase si implicit a capitalei, de care ne lovim cu totii.

Ne plangem de salarii mici, de un nivel de viata scazut, de asuprirea patronilor, de nesimtirea primariilor, de lipsa de interes a statului, dar ma intreb foarte serios, noi romanii, oare cand muncim?