Romania, in ziua orbului!

Dupa circul din Parlament, cu suspendarea unui presedinte prost pentru cei putini si bun pentru cei multi, discutii numeroase la TV pe tema asta il scuza si il acuza pe Basescu, cu o indarjire frenetica din partea fiecarei tabere. Parerea mea: am stat ca niste oi si ne-am uitat cum a fost suspendat un presedinte, departe de a fi perfect, de catre niste parlamentari de rasul lumii. De ce s-a intamplat asta? Nu mai conteaza.

Poate raspunsul e dat de tara asta si de oamenii care o populeaza. Imediat dupa suspendare, intr-un trafic mai liber parca, in Capitala, lucrurile se vad poate mai neclar, dar totusi limpede.

Un Mercedes SLR se chinuie sa iasa dintr-o parcare cu borduri prea inalte, pe langa Arcul de Triumf. Doi politisti folosesc bratul lung al legii pentru a ridica taloane celor care si-au lipit colante cu steagul UE pe numarul de inmatriculare al masinii. Pont: luati-le talonul si alora ce umbla cu steagul UE in geam, ce dracu e cu tupeul asta?

Pietonii trec linistiti pe langa trecerea special amenajata pentru ei, sar fara graba gardul inutil de pe linia lui 41, scuipa seminte firesc si dau cu piciorul in hartiile de guma sau in pachetele de tigari aruncate pe jos. Din taxiuri se mai rostogoleste pe jos cate un pahar de plastic, fost de cafea… Doar e tara nimanui, nu? Intotdeauna a fost.

Da, viata merge mai departe, in turma ce asteapta parca un cioban sa o mane mai departe, pe drumul timpului. Si poate chiar vom avea unul, caci in Romania, azi, totul e posibil…

Ma uit din birou, vis-a-vis, in fata unui sediu impozant de firma, la un domn in costum, ce isi taie unghiile cu o unghiera boanta si schijele sar pe trotuar, peste trecatori, peste mizeria de pe jos. Are ceas scump si poate si unghiera e de lux, dar ce pacat de poporul acesta… Merg mai departe, si ma gandesc ca azi e 20 aprilie, “ziua orbului”, cum se spune in popor acestei zile in care a fost votat, odata, Ion Iliescu. N-are a face, zilele trec, asa a trecut si ziua de 19 aprilie 2007, cand mi-a fost rusine ca sunt roman. Pentru prima data in viata asta…

Da, am spus-o mereu, noi, romanii, ne meritam soarta! Nu am vrut sa fim condusi de un chior in tara orbilor. Acum o fi mai bine? Am ajuns la lumina de la capatul tunelului? Nu, am ajuns la limita rabdarii, si asta se va vedea! La vot.