Formula PeRformantei

O sa fiu mai discret in acest editorial, ma voi rezuma la a mentiona fapte, nu marci sau modele. Nu de altceva, dar am observat un lucru cel putin ciudat. Reprezentantii marcilor auto, pe care de altfel ii cunosc destul de bine, au un pronuntat caracter matern in ceea ce priveste calitatea si fiabilitatea produselor pe care le reprezinta. Ceva de genul: “copilul meu e cel mai frumos, cel mai destept si cel mai fiabil…”.

Si e mai sanatos sa nu intru in conflicte fara iesire, desi dupa cum ma cunosc, ma mananca si limba si am si puterea sa le duc departe, de obicei cu argumente solide. Dar… Da, exista un “dar” foarte insistent chiar, pe care o sa incerc sa il explicitez, straduindu-ma din rasputeri sa nu deranjez pe nimeni.

Sa luam un exemplu la intamplare. Bunaoara, in urma cu vreo 12 ani am cunoscut o draguta reprezentanta a ordinului PR ce activa la importatorul marcii de automobile X. Evident, mi s-a parut de bun simt si imi mentin parerea si in zilele de acum, ca argumentele dansei, in ceea ce priveste calitatea si fiabilitatea autoturismelor marcii X pe care o reprezenta, erau absolut normale si coerente.

Concluzia, dupa orice discutie, divaga fara echivoc spre ridicarea in top a marcii X. Foarte corect. Lucrezi la X, e o marca tare, ca atare, produsele sunt pe masura si apar, in opinia ta, ca fiind superioare marcii Y sau Z, unde Y e o marca mai slaba ca X iar Z una chiar spre premium.

Anii trec, domnisoara devine PR prin jocul sortii, chiar la marca Z. Discutiile cu mine continua, prin natura meseriei fiind in contact mereu, insa spre uimirea mea constat ca brusc, marca Z a devenit superioara si ca performante si fiabilitate sau imagine, chiar… marcii X de care aminteam. Ba chiar mai mult, deja marca Z parea, cu argumente perfect invatate pe de rost, mai recomandabila decat insasi marca W, un lider al clasei premium pe atunci.

Timpul se scurge inexorabil, soarta se schimba, favorabil totusi, iata acum ca devenita doamna, reprezentanta chiar a marcii W, a ajuns la apogeul carierei dumisale. De unde, firesc, imi explica impenetrabila strategie a marcii, calitatea fara cusur, imaginea premium si performantele in fata carora orice rival se pleaca. Bine, dar… Cum ramane cu X, cu Y, cu Z chiar, matematica asta e prea complicata, formula performantei imi scapa?

Sau nu. Poate ca asta e reteta. Nu vezi concurenta, nu vezi argumente, ignori cu buna stiinta adevarul, ignori slabiciunile produsului marcii tale, te concentrezi pe un singur fapt. Lucrez la W, deci W e cel mai bun. Doamna zambeste multumita, targetul e realizat. Chiar daca service-ul e plin cu masini defecte, chiar daca imaginea premium a apus, lectia e invatata si formula e rostita fara cusur in fiecare zi.

Sunt confuz. Asteptam sa aud altceva. Timpul va trece si W va deveni, probabil o alta marca uitata si inferioara alteia noi. Si discutiile noastre vor continua, mereu fara rezultatul scontat.

Voi fi scurt. Nu incerca sa ma convingi ca marca pe care o reprezinti e cea mai buna. Convinge-ma ca are mai putine slabiciuni decat concurenta, vom avea macar un punct de plecare, iar discutia va deveni constructiva. Si foarte important: nu uita niciodata de unde ai plecat! Pentru ca noi, jurnalistii auto, nu am uitat…