Gura lumii şi protestul faţă de preţul combustibililor

Faptele vorbesc. Petrolul, deşi este cotat la un preţ ridicat pe pieţele internaţionale, circa 90 usd barilul, totuşi n-a atins nivelul record de 130 de dolari înregistrat cu ani în urmă. Nu avem razboi în Irak. Regula de 3 simplă: dacă la un preţ al petrolului de 130 usd, combustibilul costa 3,5 ron pe litru, la 90 usd, cât costă combustibilul?

Reprezentanţii companiilor petroliere care acţionează în România au sfidat matematica şi au crescut preţul, evident fără argumente. S-au ales cu proteste de stradă, non violente, însă suficient de ample pentru ca massmedia să le ia în seamă. Poate că efectul asupra companiilor respective va fi egal cu zero…

Argumentele prezentate pe la TV, cum că s-a mărit acciza, că în rafinăriile noastre lucrează de 2 ori mai mulţi oameni decât în cele din afară şi au costuri mari cu salariile, ei bine, sunt absolut puerile şi n-au niciun fundament economic. Dacă domnii care le scot pe gură au curiozitatea să afle cum e de fapt, le ofer imediat o lecţie simplă de management şi contabilitate primară.

Accizele se măresc tocmai pentru că sunt inferioare celor similare din restul Europei, de unde, deducem logic că într-o fundamentare de costuri, România e avantajată, având un nivel al accizei mai mic. Costurile cu salariile? Dacă în Austria avem 10 000 de lucrători direct productivi, plătiţi la un nivel de 2000 de euro net pe individ, pariem că în România e mult mai ieftin chiar şi cu 30 000 de angajaţi, plătiţi cu 600 euro fiecare? Matematica nu minte: 10 000 x 2000 este mai mare decât 30 000 x 600. Şi totuşi, preţul combustibilului la ei e mai mic decât la noi? Cine minte şi cine fură?

Nişte români au găsit de cuviinţă să protesteze. Băgând combustibil câte puţin, plătind cu monede mici, pierzând timp în staţii, purtand pancarte etc. Eu cred că sunt români adevăraţi, care s-au săturat să fie furaţi. De asemenea, logica economică ne îndeamnă să credem că dacă boicotul ar fi orientat către un singur distribuitor de combustibil din România, acesta va fi silit până la urmă să scadă preţul. Ce mă uimeşte este cu totul altceva…

Urmărind la TV sau pe internet evoluţia timidă la început, mai apoi ceva mai viguroasă, a protestului, nu pot să nu observ o pasivitate suspectă a unor actori majori în acest domeniu, al massmedia. Altădată, ţinând cu dinţii de titulatura de “formator de opinie”, mulţi se băteau cu pumnul în piept să castrăm căţeii sau pisicile, să strângem gunoaiele etc. Colorau fântânile în albastru de ziua mării, 10 inşi se adunau în piaţa Universităţii şi o puneau de un flashmob de care toată lumea scria pe blog, pe twitter, deşi tema era absolut penibilă. Gemeau blogurile de opinii interesante şi cât de mult se perpeleau cei care se visează jurnalişti de efectul pe care îl au scrierile lor.

Acum, când avem cu adevărat o miză pentru care merită să te baţi, marii jurnalişti si bloggeri fac mişto că în benzinării se adună 20 de inşi la Braşov, 30 la Iaşi şi 5 într-o comună, fără să realizeze că in viaţă e ca în fotbal… Ca să dea gol sau ca să rateze, jucătorul trebuie să fie în teren, nu în tribună.

Da, e grav să constaţi că, deşi aparent suntem 22 de milioane, în realitate, la razboi, doar căţiva au puterea să fie soldaţi adevăraţi. Ca atare, mă alătur şi eu protestului legitim al celor puţini şi săraci şi vă îndemn să nu alimentaţi cu combustibil decât la staţiile cu pretul cel mai mic şi deloc în zilele de protest (17-19 ianuarie). Poate nu câştigăm nimic, spre bucuria unora, dar măcar noi vom şti ca n-am stat. Şi dacă mai consolează pe cineva, am renunţat de mult să car dupa mine cardul OMV-Petrom…