Gard viu sau asfalt între sensurile autostrăzilor?

Întrebarea din titlu mie mi se pare destul de concludentă. Ce credeţi că e mai bine să avem sau gard viu sau ciment (ori asfalt) între sensurile autostrăzilor? Adică ideea este simplă. Din ce am observat în ultimii ani, apar câteva probleme mari la rularea pe autostrăzile noastre…

O problemă ar fi faptul că neavând gard viu sau un alt tip de protecţie între sensuri, la rularea pe autostradă eşti încă orbit de farurile celor care circulă din sens opus. Este normal să fie aşa, neavând decât acele glisiere la circa 1 m deasupra asfaltului, razele luminoase trec nestingherite între sensurile autostrăzilor.

Între sensuri fiind ciment sau asfalt, mai apare o problemă mare: toate pietrele căzute din camioane sau de aiurea se regăsesc pe benzile de rulare ale autostrăzilor, cu efecte din cele mai neplăcute. Fie manevrele bruşte se pot sfârşi cu un accident, fie pietrele aruncate de roţi pot lovi caroseriile şi parbrizele vehiculelor care circulă regulamentar.

Până acum avem două motive împotriva asfaltării sau cimentării spaţiului despărţitor dintre sensuri. Un al treilea motiv, deloc neglijabil, poate fi costul. La un calcul sumar, presupunând că distanţa între sensurile unei autostrăzi este de 1,5 m, obţinem ceva halucinant. Asfaltarea sau cimentarea unei porţiuni de 100 de km între sensurile unei autostrăzi înseamnă folosirea unei cantităţi de ciment/asfalt similară cu cea necesară asfaltarii a încă 15-30 km de autostradă.

Să vedem şi în cazul gardului viu avantajele: preţul de cost nu este foarte mare, raportat la cel al cimentului/asfaltului (cel puţin de trei ori mai ieftin), insonorizare mult mai bună între sensuri, protecţie împotriva orbirii şoferilor, adună singur praful, eventualele pietre sau nisip ori pământ de pe autostradă pot fi măturate în zona dintre sensuri unde există gard viu, drenarea mult mai eficientă a apei de pe autostradă.

Ca să nu mai spunem că din gardul viu deja existent se pot crea noi plantaţii şi practic regenerarea atât a gardului viu existent, cât şi încurajarea dezvoltării şi plantării în alte zone. Vă mai amintiţi cum arăta autostrada Bucureşti-Piteşti înainte să i se asfalteze zona dintre sensuri? Da, şi eu sunt de părere că arăta mult mai bine.

Din păcate firmele care comercializează gard viu n-au ajuns încă să aibă regi. Cei cu asfaltul au, iar regii par a fi mai tari şi decât preşedinţii de state. Mai ales în România…