by Robert Adam
Se lucreaza la drumuri peste tot in Capitala. Circulatia e un infern. Orice bucurestean blesteama in gand imbecilitatea edililor si indura cu greu nebunia transportului de orice fel din oras. Nori de praf plutesc in voie deasupra Capitalei Romaniei. Nu e o zi perfecta? Nu. Orice tort are o cireasa. Cireasa de pe tortul nostru in ziua de 6 iunie (cunoasteti semnificatiile oculte?) este girofarul.
Nu stiti cine e girofarul? Nu se poate sa nu il cunoasteti… Il intalnesti in fiecare dimineata la Piata Presei, odihnindu-se, langa saua motocicletei unui politist obosit de luat pe sub mana. Din sens opus il vezi pe un Mercedes al Jandarmeriei sau anemic pe o Dacie Break Salvare, batrana din 1970 toamna…
Always on. Adica “intotdeauna in functiune” (pentru cei ce nu cunosc limba engleza), girofarul face parte din viata noastra rutiera, perfect adaptat si suveran intr-o tara in care legea e faradelege.
Injuri in gand si te dai la o parte, poate viata unui om e in joc, sau poate teroristii ameninta aeroportul si trupele se indreapta rapid intr-acolo sa salveze situatia, ori arde vreun en-gros de chinezi si trebuie udati la timp de pompieri. Respectam girofarul…
Intri pe Kiseleff, e coada mare de masini, doar e dimineata, stai de cinci ori la stopul de la Victoriei si cand mai ai doar doua runde si deja ai intarziat la servici, hop si girofarul… Vine pe motocicleta, dar nu singur, e in gasca, sunt cinci de data asta. E nervos girofarul, iti da si o sirena si te da la o parte, desi nu ai unde sa te duci. Transpira, asuda din greu, dar urla neobosit la tine sa te dai la o parte, nu conteaza ca n-ai unde!
Pleaca. Imediat in urma vine girofarul de BMW negru. Cinci insi incruntati, gata sa sara pe tine, scruteaza maniosi drumul, de parca ar trece Bush. De unde! Dupa inca doua girofaruri de BMW, vine unul mai mare, de Mercedes clasa S. O fi Bush? Nu e, e Tariceanu.
Plictisit, “le premier” vorbeste la telefonul mobil si se uita nervos cum girofarurile ii fac loc. Circulatia e haos deja, Tariceanu trece si isi vede de treburile lui la Guvern. Fraierii mai prind un rosu, isi mesteca nervii si combustibilul, pe banii lor evident, privind cu sila la ultimele girofaruri de BMW si Salvare din coloana ce se topeste in umbra Palatului Victoria.
Vine eliberarea, e verde, scrasnete de roti si o taie toti spre nebunia din centru… Pe Lascar Catargiu frane si replieri disperate spre dreapta: doua girofaruri de SPIR vin pe contrasens fara jena, doar sunt in misiune!
O domnisoara cu un Renault loveste usor o duba din fata ei, de emotia intalnirii cu marele girofar, probabil… Evident, girofarul nu se sinchiseste de accidente minore, el are o treaba si e mandru de asta! Keep walking!
Ajungi la birou, ochii iti sclipesc in concordanta cu diversele girofaruri cu care ai avut onoarea sa te intalnesti si… te relaxezi. In fond, ai vazut lumea, ai calatorit in toata Europa anual, ai facut zeci de mii de kilometrii prin strainatati si nu ai intalnit nici un girofar, e chiar un privilegiu sa vezi atatea in doar 15 minute dintr-o zi, in Bucuresti.
Nu poti sa nu te gandesti ca pe langa expresiile uneori ironice, gen “Romania, mereu surprinzatoare”, mai se poate adauga unul, din pacate trist si umilitor, pentru o tara care vrea in UE: “Romania cu girofar!”.
a fost cea mai relaxanta chestie care am citit-o saptamina asta mers si bafta :))
chiar ti-a iesit!