Legislatia rutiera…la 101 de ani

Centenarul Automobil Clubului Roman, sarbatorit in 2004, ofera un bun prilej de rememorare a inceputurilor “automobilistice” din tara noastra. Nu este de neglijat, insa, un aspect foarte important al istoriei auto nationale, anume evolutia cadrului legislativ ce reglementeaza circulatia automobilelor de peste o suta de ani.

Prima incercare de reglementare juridica a domeniului circulatiei pe drumurile publice a avut loc, in Romania, in anul 1859, cand, la Bucuresti, se elaboreaza cu titlu experimental, un regulament, intitulat “Ordonanta pentru reglementarea trasurilor in Bucuresti”.

Acest act experimental va ramane in vigoare timp de 9 ani, pana in 1868, cand Consilul Comunal al Capitalei a votat, la 9 aprilie, un “Regulament pentru trasurile de piata si Bucuresti” care prevedea, printre altele, ca: “nimeni nu e volnic a conduce trasura fara livret; conducatorii sa fie imbracati curat, cu haine cuviincioase si n-au voie a fuma cand sunt in mers cu musterii; birjarii prinsi pe capra beti, se vor aresta; toate trasurile vor avea, noaptea, felinare aprinse”.

Legislatia noastra rutiera a inceput, insa, cu o ordonanta a Prefecturii Politiei Capitalei, elaborata chiar in luna in care s-a infiintat asociatia automobilistica romaneasca, respectiv aprilie 1904. Ordonanta, insusita de Automobil Clubul Roman si publicata in intregime in primul sau Anuar, se intitula “Regulamentul pentru circularea automobilelor in Bucuresti”.

Conform acestei ordonante, A.C.R. indeplinea sarcini importante in reglementarea circulatiei. Astfel, din articolele ordonantei aflam ca: “din comisia de examinare vor face parte un functionar si un inginer delegat al Prefecturii, precum si un delegat al comisiei tehnice A.C.R.” (art.4) sau “permisul de conducere nu va putea fi retras definitiv decat in urma avizului A.C.R.” (art.11).

ln anul l906, in Monitorul Oficial nr.211 din 19 decembrie, este publicat “Regulamentul politiei rulajului si circulatiei pe caile publice”. Automobil Clubul Roman infiinteaza tot atunci cateva comisii de specialitate, printre care si comisia mecanicilor-conducatori, precursoare a remarcabilei scoli de soferi dezvoltata ulterior in cadrul A.C.R..

Un an mai tarziu, in 1907, dispozitiile “Regulamentului politiei rulajului si circulatiei publice” sunt completate cu obligativitatea ca, toate persoanele care doresc sa conduca autovehicule, sa posede “brevetul” de sofer, ce putea fi obtinut in urma sustinerii unui examen. Leon Leonida, membru fondator al ACR, a inceput sa califice, in garajul sau, cativa tineri mecanici; ulterior, cursul s-a transformat in “Scoala oficiala de conducatori de automobile”, patronata de Automobil Clubul Roman.

Examinarea celor care doreau sa obtina permis de conducere se efectua de catre Prefectura de Politie din Bucuresti, care, in decembrie 1907, a organizat primele examene. Autoritatile au luat aceasta masura ca urmare a cresterii ingrijoratoare a numarului de autovehicule, care, la inceputul anului 1908, ajunsese la “impresionanta” cifra de 138 (o suta treizeci si opt) de automobile.

Introducerea primelor indicatoare de circulatie pe sosele s-a hotarat la Congresul International al Drumurilor, tinut la Paris, in anul 1908, la care a participat si un reprezentant al Automobil Clubului Roman, ce a si semnat conventia adoptata.
In Romania, primele indicatoarele de circulatie au fost introduse in anul 1913, cand in tara noastra erau deja inregistrate 1300 de automobile.

La 21 august 1921 intra in vigoare, prin publicarea in Monitorul Oficial nr. 117, “Legea privitoare la circulatia autovehiculelor” si Regulamentul de aplicare a acesteia, care aducea noi precizari in legatura cu conditiile de baza ale circulatiei automobilelor.

Ca urmare a aderarii Romaniei la Conventia Internationala pentru Circulatia Autovehiculelor (ratificata la 15.05.1929), incheiata la data de 24.04.1926, are loc, in 1929, o prima armonizare a legislatiei rutiere romane. Drept urmare, Legea nr.213 / 22.10.1929, privind circulatia pe drumurile publice, contine prevederi referitoare la interzicerea circulatiei vehiculelor care prezentau o stare tehnica necorespunzatoare din punct de vedere al sigurantei circulatiei rutiere.

La data de 10 ianuarie 1931, se publica “Regulamentul pentru aplicarea legii circulatiei pe drumurile publice”, iar la data de 31 mai 1935 este promulgata “Legea pentru aderarea la Conventiile pentru unificarea semnalizarii rutiere, la regimul fiscal pentru automobile si la aranjamentul dintre autoritatile vamale”.

In 1942, o Comisie Speciala, alcatuita sub auspiciile Presedentiei Consiliului de Ministri, a luat in studiu chestiunea semnalizarii soselelor din intreaga tara. La aceasta majora actiune, Comisia a convocat sa participe, nemijlocit si Oficiul national pentru turism al A.C.R.R.

Pentru finalizarea acestei actiuni s-a desemnat o comisie speciala, condusa de generalul St. Demetrescu, ca reprezentant al ministerului Inzestrarii Armatei, de ing. N Dumitrescu, reprezentantul Ministerului Lucrarilor Publice, inspectorul V. Dragomir, delegat al Ministerului Culturii Nationale, Al. Serghiescu – Secretarul general al Automobil Clubului Regal Roman si C. Chiriacescu, directorul Oficiului de turism al ACR.

Exceptionalele performante realizate de echipa reprezentativa a A.C.R.R. in aceasta campanie de mare anvergura s-au explicat prin vechea experienta dobandita de specialistii nostrii, in perioada omologa, desfasurata inca din anul 1910 (pe tronsonul Bucuresti-Ploiesti) si din intervalul cuprins intre 1922-1939.

In Monitorul Oficial nr.90 din data de 21aprilie 1947, a fost publicata “Legea asupra circulatiei pe caile publice”. ln cuprinsul legii au fost prevazute noi fapte care constituiau abateri de la regimul circulatiei, au fost definite noi infractiuni, toate acestea in contextul unei redactari mult mai clare in comparatie cu cele anterioare.

Necesitatea unei reglementari mai adecvate realitatilor timpului a condus la adoptarea Decretului nr.296/16.07.1949, publicat in Buletinul Oficial nr. 46, care a abrogat toate dispozitiile anterioare referitoare la circulatia pe drumurile publice.

La data de 22 aprilie 1966, a fost adoptat Decretul nr. 328, privind circulatia pe drumurile publice, care a fost publicat in Buletinul Oficial nr. 28-29 din 31 mai 1966. ln acelasi Buletin Oficial s-a publicat si Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966, regulament care a fost aprobat prin H.C.M. 772/1966. lncepand cu anul 1966, toate modificarile care s-au adus legislatiei referitoare la circulatia pe drumurile publice (inclusiv cele foarte recente), au insemnat de fapt modificari aduse Decretului nr.328/1966 si Regulamentului de aplicare a acestuia.

Primul Cod Rutier ce difera semnificativ de Decretul 328 este acesta introdus in 2005, ce introduce prevederi complet noi si un nou sistem de calcul al penalizarilor, bazat pe puncte, ce permite cumularea mai multor greseli pana la suspendarea permisului de conducere. Cat de eficient va fi acesta in combaterea situatiilor periculoase din trafic, vom vedea…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.