Asfalt romanesc, medaliat la Geneva….ignorat in Romania!

Conducatori auto sau simpli pietoni, contribuabilii se intreaba, pe buna dreptate, de ce, in fiecare primavara, majoritatea strazilor si drumurilor asfaltate toamna, apar primavara de sub zapada, pline de gropi. Edilii si reprezentantii firmelor implicate vin cu tot felul de explicatii. Dupa dansii, de vina ar fi diferentele mari de temperatura de la o perioada la alta (?!), causticitatea materialelor antiderapante folosite in timpul iernii si traficul prea intens si prea greu. Altfel zis “Iarna nu-i ca vara!”. Adevarul, din pacate, este insa cu totul altul.

In tarile civilizate, este unanim acceptata norma potrivit careia: un covor asfaltic odata “asternut” pe carosabil trebuie sa reziste minimum trei ani. La noi, un astfel de “covor” se uzeaza grav, dupa ce traverseaza o iarna, in cele mai numeroase cazuri, “viata” acestuia reducandu-se la doar cateva luni. Este Romania o tara “altfel”? Doar si imprejurul nostru, si mai departe, prin Europa in care vrem sa intram, se inregistreaza aceleasi diferente de temperatura, intre iarna si vara, iar in ceea ce priveste intensitatea traficului rutier, ce sa mai zicem?

Adevarata cauza a acestei stari de lucruri, atat de pagubitoare pentru noi toti, este una singura: utilizarea, in majoritatea lucrarilor de asfaltare, a unor mixturi necorespunzatoare din punct de vedere calitativ! Pana si cei neinitiati, stiu ca, pentru a putea fi considerat bun, un asfalt trebuie sa intruneasca doua calitati esentiale: sa fie cat mai impermeabil si cat mai “elastic”.

Ei bine, la noi – si inainte de 1990, dar mai ales dupa acest “prag” – cea mai mare parte a asfaltului utilizat este permeabil ca nisipul si rigid ca sticla. Si se comporta in consecinta: pe timp de iarna, apa absorbita in toata grosimea stratului sau ingheata si, prin dilatare, il sparge in bucati, traficul rutier contribuind, apoi, la maruntirea acestuia; pe timp de vara, se topeste in asa masura incat se transforma intr-un “terci”, care este deplasat in toate partile de anvelopele autovehiculelor.

“Asta-i soarta noastra!” – vor spune unii, dezamagiti si resemnati. “Daca nu suntem in stare sa facem si noi lucruri mai bune?!…”. Acestora, le spunem ca n-au deloc dreptate… Si noi suntem capabili sa realizam, nu numai lucruri bune, ci chiar foarte bune, inclusiv in domeniul producerii de asfalturi, de cea mai inalta calitate, chiar performante la nivel international.

Inca din 1992, specialistii Centrului de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare si Membrane din Bucuresti au inventat un asfalt nou, net superior tuturor celor existente pana atunci la noi. Prin incorporarea in bitum a unor granule de polimeri, generic denumite CAPS, acestia au realizat un asfalt care, utilizat experimental pe suprafete mici de carosabil in Bucuresti si in alte locuri din tara, s-a comportat excelent, rezistand (fara gropi) cate 8-9 ani de zile!

In urma cu aproximativ cinci ani, o cercetatoare din Iasi – profesoara Mariana Georgescu, transferata, intre timp, la CCMMM Bucuresti – a inventat un alt tip de asfalt si mai performant. Amestecand in bitum un procent anume de fibre sintetice (de PNA) special prelucrate, a obtinut un asfalt care s-a dovedit a fi de trei ori mai rezistent decat toate celelalte cunoscute pana in acel moment.

Confirmarea internationala a inventiei a fost realizata la Salonul International de Inventii de la Geneva, din primavara acestui an, unde profesoara Georgescu a fost distinsa cu medalia de argint pentru realizarea sa! De asemenea, un alt cercetator de la CCMMM Bucuresti, dr.ing. Marin Radu, directorul acestei institutii, a finalizat, in urma cu un an, o tehnologie originala si indrazneata, de obtinere a unui nou asfalt, si mai performant, prin amestecul in bitumul obisnuit a zgurelor siderurgice.

In concluzie, in prezent dispunem de trei tipuri de asfalt, dintre cele mai performante, competitive calitativ cu produse similare pe plan international, care rezista ani de zile la toate diferentele de temperatura din zona noastra si la orice fel de solicitari ale traficului. O confirmare experimentala este si faptul ca, la +70 grade C, nici unul dintre acestei trei tipuri de asfalt nu se inmoaie si se prezinta la fel ca la -5, -6 grade C. Cercetatorii de la CCMMM au atata incredere in inventiile lor, incat sunt in stare, oricand si oriunde sa ofere acoperire materiala si juridica, pentru o garantie de minimum cinci ani in cazul utilizarii lor.

In pofida acestor calitati deosebite, confirmate si plan international, noile asfalturi romanesti sunt total ignorate la noi in tara. Ca si cand n-ar exista! Zadarnice au fost toate eforturile intreprinse de creatorii lor pentru a le impune pe piata romaneasca. La sediul Centrului de Cercetari se afla un voluminos dosar cu zeci de adrese trimise Primariei Generale si primariilor din sectoarele Capitalei, ca si altor primarii din tara. Au fost trimise adrese unor prefecti si ministri, dar pana in prezent nu s-a primit nici un raspuns oficial. Ci doar cateva, verbale, care in esenta sunau cam asa: “Fugiti de-aici, oameni buni, cu inventiile voastre! Ce, vreti sa ne lasati antreprenorii fara paine?”.

Paguboasa mentalitate! Nu pentru edili si pentru firmele alese de ei, ci pentru noi, contribuabilii obisnuiti, care le platim dezinteresul cu banii publici! Utilizandu-se in continuare asfalt de proasta calitate, faptul asigura “refacerea” an de an a carosabilului in orase si pe principalele artere rutiere ale tarii. In felul acesta angajatii firmelor au de lucru, iar cei care tin in mainile lor decizia asfaltarilor din Romania au in permanenta posibilitatea sa-si taie pentru ei felii groase!

Avantajele utilizarii acestor noi tipuri de asfalturi sunt deosebite. Chiar daca sunt mai scumpe, cu circa 25%, prin rezistenta lor deosebita sunt, in realitate, cu mult mai ieftine! S-ar elimina, in primul rand, “raderea”, an de an, a asfaltului de pe aceleasi strazi, ca sa se toarne altul nou, folosindu-se… 50% din cel vechi, “reciclat” pe bani buni, din buzunarul contribuabilului. Ca sa nu mai vorbim de ambuteiajele care blocheaza circulatia auto…

Povestea cu asfaltarile arterelor rutiere din Romania este, poate, unica in Europa. La noi, cum bine observa cineva, se intampla intocmai ca-n balada Mesterului Manole: “Ziua ce zidea, noaptea se surpa”. Altfel zis: “Vara ce se asfalta, iarna se strica”… Iata dar, o parte din adevaratele cauze ale degradarii atat de rapide a covoarelor asfaltice, asternute pe majoritatea strazilor si drumurilor autohtone.