Cutii negre … pentru toti

O propunere recenta, venita din partea Frantei, a adus in prim-planul actualitatii informative, eventualitatea instalarii de “cutii negre” la bordul autovehiculelor. De fapt, ideea nu este tocmai noua, in conditiile in care comunitatea stiintifica este din ce in ce mai implicata in lupta impotriva acidentelor rutiere.

In esenta, o “cutie neagra” este un dispozitiv electronic, capabil sa inmagazineze date, referitoare la starea si functionarea unui vehicul, informatii cum sunt: pozitia, viteza de deplasare, functionarea sistemului de franare si a celui de directie, inclusiv forta de impact la care sunt supuse corpurile pasagerilor in momentul unei coliziuni.

Tahograful, unul dintre instrumentele obigatorii, de ani buni, la camioanele a caror greutate depaseste 3.500 kg si la autobuzele cu peste 9 locuri, este un exemplu ceva mai simplu de “cutie neagra”, cu toate ca, in acest caz, functia initiala a fost posibilitatea de a controla respectarea de catre soferi a perioadelor obligatorii de odihna, precum si viteza maxima de deplasare. In cazul acestor dispozitive, viteza de deplasare si modificarile de functionare a motorului sunt inscrise pe un disc de hartie care trebuie inlocuit la fiecare 24 de ore.

O noua directiva europeana va impune inlocuirea tahografelor actuale cu unele electronice, mai fiabile si cu un numar mai mare de functii, care se aseamana foarte mult cu “cutiile negre” ale avioanelor. Iar de aici pana la aplicarea lor la bordul turismelor este doar un pas.

Introducerea “cutiilor negre” – instrumente mai corect denumite “sistem de inregistrare a datelor in caz de accident” – ar avea in principal doua utilitati: ca proba in instanta, pentru determinarea responsabilitatii in cazul unui accident si ca element de baza pentru investigatiile ce privesc accidentul. In primul caz, informatia inmagazinata ar putea fi utilizata pentru a determina, de exemplu, in cazul unei coliziuni in lant, daca un vehicul era deja oprit in momentul producerii accidentului sau nu. Rezulta in mod evident ca, un astfel de sistem va functiona ca proba insurmontabila si va putea servi atat pentru a scoate de sub urmarire, dar si pentru a dovedi culpabilitatea, in cazul unui accident.

Oricum, dupa primele teste ale “cutiilor negre” pe autovehicule, a rezultat ca acestea au un efect psihologic foarte important asupra conducatorilor auto: aceætia s-au dovedit a fi mult mai prudenti la volan. Astfel, cativa producatori europeni de masini (in primul rand cei germani) au inceput deja sa produca “cutii negre” pentru masinile lor.

De exemplu, firma VDO-Automotive vinde de cativa ani un sistem de ingregistrare a datelor, in caz de accident, ce poate fi instalat pe orice vehicul. Sistemul cantareste mai putin de o jumatate de kilogram si ocupa un spatiu aproximativ egal cu cel ocupat de patru cutii de CD-uri. Memoria acestuia inregistreaza in mod constant aproximativ 15 parametri diferiti, printre care: viteza, directia masinii, acceleratia, functionarea sistemului de iluminare etc.

Toate aceste date sunt arhivate automat, in momentul in care se produce o coliziune sau atunci cand conducatorul auto actioneaza luminile de avarie. Informatia este destul de detaliata, pentru a putea (cu ajutorul unui program special si al unui computer) reconstitui, cu maximum de detalii, cum s-au desfasurat cele 30 de secunde care au precedat incidentul si cele 15 care i-au urmat. Cu mai putina precizie, sistemul continua sa inregistreze date in jumatatea de ora ce urmeaza activarii sale.

In interior, cutia dispune de un ceas, o baterie si un acumulator, pentru a evita pierderea de informatii, o busola pentru a putea cunoaste pozitia autovehiculului in raport cu semnele cardinale, un dispozitiv de masurare a acceleratiei, diverse conexiuni cu sistemul de semnalizare (cum ar fi utilizarea semnalelor intermitente) si un procesor pentru pastrarea informatiilor.

Exista numeroase exemple de accidente auto (mai ales in cazul unor incidente in care au fost implicate autocare de turisti), in care, un astfel de sistem de inregistrare a datelor ar fi putut oferi informatii pretioase si care ar fi putut duce la elucidarea vinovatilor (fie ei persoane sau functionarea neadecvata a masinii).

Aceleasi date, daca ar putea fi obtinute si in cazul unor incidente in care sunt implicate autoturisme, ar fi de un ajutor inestimabil pentru imbunatatirea sistemelor de securitate pasivã (mai ales in cazul centurilor de siguranta si al air-bag-urilor) iar acest lucru s-ar traduce, in primul rand, prin reducerea numarului si a gravitatii tramelor rezultate din accidente.

In anul 1992, General Motors a instalat 70 de astfel de unitati de “cutii negre” la bordul masinilor de competitie din Indycar – SUA. Sismele au oferit, in plus fata de informatiile tehnice, si date despre limitele de toleranta ale corpului uman, in caz de accident. Aceste informatii au contribuit enorm la marirea gradului de securitate al pilotilor, dar au fost utilizate si in scopul maririi sigurantei conducatorilor de turisme si a pasagerilor.

De exemplu, datele au demonstrat ca, un conducator auto aflat intr-o conditie fizica buna, poate supravietui la un impact in care viteza se reduce brusc, cu pana la 100 km/h, dar numai in cazul in care sistemele de securitate pasiva isi fac datoria. Programul, lansat in Formula Indy, a fost mentinut in toti acesti ani si unul dintre cercetatorii implicati in program, John Melvin, recunostea: “acest gen de informatii este nou pentru noi; nu stiam pana acum ca organismul uman poate suporta un soc atat de mare”

Apare ca evident faptul ca, introducerea unor astfel de sisteme reprezinta o oportunitate in cresterea securitatii pasive si active a tuturor celor care participa la trafic; pentru ca aceste “cutii negre” sa fie acceptate de catre toti conducatorii, este nevoie totuæi de un cadru legal, la care se lucreaza acum in UE si probabil ca va mai trece ceva timp, pentru a fi introduse si la noi, unde, deocamdata, primeaza proiectele rutiere cu caracter pur pecuniar.