by Robert Adam
Astăzi am trecut pe galben. Aveam ceva viteză, dar puteam să şi opresc. Ambele variante erau perfect posibile. Am ales-o pe cea comodă şi am mers mai departe, văzând periferic galbenul semaforului. N-am apucat să mă bucur, un poliţist pe motocicletă îmi zâmbea politicos la geam…
Am deschis geamul (eram în coloana de vehicule) şi politistul m-a invitat să trag pe dreapta, oriunde găsesc un loc în care să nu incomodez traficul. “Aţi trecut pe roşu” mi-a spus.
Ok, am o zi proastă. Opresc, pun avariile, rămân la volan cu actele în mână (inclusiv permisul de conducere). Vine poliţistul la geam, se prezintă, îmi cere actele. I le dau, în timp ce mă întreabă de ce am trecut pe roşu.
Nu am comentat decât atât: “Am greşit, plătesc, aveţi actele mele, inclusiv permisul. Ştiu că am greşit, dar semaforul era pe galben, nu pe roşu. Nu sunt genul care să trec pe roşu, nici măcar pe galben, dar s-a întâmplat azi. Îmi pare rău.”
Speram în sinea mea că poliţistul va aprecia faptul că n-am făcut tămbălău, ca i-am oferit inclusiv permisul de conducere. Era un tip tânăr şi mi-a plăcut siguranţa lui. Mi-a înapoiat actele, rugându-mă sa conduc mai atent.
I-am mulţumit, desigur, spunându-i oarecum amuzat şi stanjenit că îmi pare rău, mai ales ca toată ziua stau în maşină şi fac mii de kilometri pe lună, în general fără abateri de la legea circulaţiei şi că o să se amuze dacă îi spun ce fac şi cine sunt. Vădit iritat, m-a invitat să-i spun cine sunt, crezând probabil că fac atmosferă şi mă dau cine ştie cine…
S-a relaxat cand i-am dat cartea mea de vizită, rugându-l să intre pe turatii.ro, unde o să citească mai multe întâmplări cu poliţia în trafic, păţite de mine. Unele bune, altele rele. N-am reţinut cum îl cheamă şi ce grad are, deşi s-a prezentat. Cu toate astea, vreau să-i multţumesc pentru clemenţa de care a dat dovadă. Poliţia are nevoie şi de asemenea oameni…
Recent Comments