Filtrul de polen s-a îmbâcsit?

Filtrul de habitaclu, cunoscut şi sub numele popular de filtru polen, nu pare a fi cine ştie ce piesă vitală între componentele care asigură alcătuirea şi buna funcţionare a unui automobil.

De multe ori, posesorii nici nu ştiu că au un asemenea filtru instalat în vehicul, ajungând să afle de existenţa lui doar când se prezintă la un service atunci când sistemul de climatizare nu pare să mai funcţioneze normal.

Ce face, de fapt, acest filtru? Poziţionat fiind pe calea de acces a aerului folosit de sistemul de climatizare, opreşte o grămadă de materii nedorite să pătrundă în habitaclu. De la praf, polen, insecte, fire de păr, seminţe şi alte asemenea, până la pietricele care pot ajunge în zona de colectare a aerului pentru climatizare, toate acestea sunt oprite în filtrul de habitaclu.

În mod normal, filtrele de habitaclu sunt de două tipuri: simple şi cu carbon activ. Cele simple sunt făcute din straturi succesive de materiale speciale (de la hârtie până la ultimele tipuri de mase plastice), cele cu carbon activ au între straturi şi o cantitate de carbon activ, fiind mai eficiente în filtrarea agenţilor patogeni şi a diverselor tipuri de bacterii sau microorganisme ce pot contamina aerul din interiorul vehiculului.

Ce se întâmplă pe măsură ce filtrul de habitaclu se îmbâcseşte şi adună materiile menţionate mai sus? Ei bine, fluxul de aer scade treptat, ajungându-se în cazuri extreme să avem viteza ventilatorului climatizării la maximum şi prin aeratoare să iasă foarte puţin aer.

Fiind o piesă relativ simplă, filtrul de habitaclu nu costă foarte mult, uzual între 20-100 lei, în funcţie de tip şi model. Având specificată în manualul vehiculului periodicitatea de servisare şi înlocuire, aparent n-ar trebui să apară probleme între două schimbări ale filtrului. Şi totuşi, problemele apar mai rapid decât credeţi…

De ce? Motivele sunt simple: în funcţie de zona în care se deplasează vehiculul (urban, drumuri cu praf, drumuri de ţară, trecerea prin zone cu contaminanţi – fum, insecte), filtrele se pot îmbâcsi mult mai rapid decât este prevăzut în manualul vehiculului.

Efectele sunt destul de neplăcute: aburirea parbrizului şi a geamurilor laterale, răcire şi încălzire insuficientă, timp mult mai mare de funcţionare a ventilatorului, mai ales în cazul sistemelor de climatizare comandate automat.

Ce putem face? Simplu, putem curăţa regulat filtrul de habitaclu, sfatul meu ar fi ca la maximum 3000 de km rulaţi cu vehiculul, filtrul să fie scos şi suflat cu aer comprimat, dacă este cazul chiar înlocuit, indiferent dacă s-a atins sau nu periodicitatea stabilită prin manualul vehiculului.

Dacă însă observăm târziu ineficienţa sistemului de climatizare sau într-o situaţie care nu permite înlocuirea imediată a filtrului de polen (vacanţă într-un loc mai izolat, piesa de schimb se găseşte greu sau comanda durează câteva zile, lipsa unui compresor de aer pentru a se sufla filtrul), există şi o metodă de urgenţă pentru revigorarea parţială a filtrului de habitaclu, până la înlocuirea sa.

Paşii sunt simpli. Scoatem filtrul de polen, îl curăţăm grosier de depuneri, insecte, praf, păr, prin scuturare şi îndepărtarea din pliuri a oricăror impurităţi (de obicei filtrul de habitaclu are şi un sens de montare, atenţie să nu-l montaţi invers). Apoi, prin decupare cu un briceag sau efectiv prin rupere, putem îndeparta primul strat de hârtie sau plastic, cel expus murdăririi, aşa cum se vede în fotografii.

În câteva minute se poate curăţa filtrul aşa cum se observă, la finalul operaţiei aproape că arată ca unul nou. Sigur, capacitatea de filtrare va fi mai redusă însă există. În plus, fluxul de aer către interiorul habitaclului revine la niveluri normale, în aşa fel încât sistemul de climatizare automată va reduce turaţia ventilatorului, iar la sistemele de climatizare manuală vom reduce noi turaţia, pentru că în mod evident fluxul de aer se îmbunătăţeşte.

Atunci când devine posibil, înlocuirea filtrului astfel “revigorat” este obligatorie.