SsangYong Tivoli – prima impresie

Vă mai amintiţi de marca SsangYong? Am prezentat video două modele ale lor şi mi s-a părut că suscită interes.

Aparent ar trebui să fim ceva mai atenţi la mişcările acestei companii, după fuziunea cu Mahindra & Mahindra apărând premisele unei dezvoltări spectaculoase. Nu credeţi? Să vedem.

În luna mai am fost în Italia timp de două zile, pentru a ma întâlni cu surpriza SsangYong, respectiv un crossover numit Tivoli. Şi am descoperit o maşină foarte interesantă, urmare a unei investiţii de 280 milioane de euro şi a peste 42 de luni de dezvoltare.

Până când o să vină modelele de drive-test în România, moment în care vom face prezentările video cu care v-am obişnuit, iată primele mele impresii după contactul cu maşina şi câteva sute de km. Fără copy/paste din mapa de presă sau altceva, pur şi simplu cum am perceput eu maşina pe şoselele italiene.

Vizual maşina e discutabilă, genul fie îţi place, fie nu. Mie mi-a plăcut, arată proaspăt şi îşi ascunde dimensiunile bine. Pare mică, dar e spaţioasă şi când o vezi în trafic alături de alte maşini similare, pare mai mare. Ceea ce e interesant.

Ciudată ca design dar plăcută, te încântă cu proporţiile musculoase şi cu faptul că nu prea seamănă cu altceva, dar, de exemplu nu mi-a plăcut foarte mult cromul de la baza parbrizului, pare puţin forţată nota aici. Ai o mulţime de combinaţii de culoare şi opţiuni, ceea ce e bine.

Designul e subiectiv, aşa că fiecare apreciază cum crede. Ideea de bază e alta. Maşina oferă ceva interesant în segment, anume combinaţii decente de motorizări/transmisii, cu variante de tracţiune 4×2 sau 4×4.

Şi când spun combinaţii decente, mă refer la două motorizări noi, de 1,6l, benzină e-XGi160 şi diesel e-XDi160, ambele cu aceeaşi cilindree şi alezaj/cursă, precum şi cu norma de poluare Euro 6. Transmisii cu 6 trepte, manuale şi automate (AISIN, Japonia). Toate combinate cu 4×4 (Active AWD, cu mod Lock) dacă se doreşte…

Ştiam de mult ca SsangYong are dieseluri bune, dar acum am condus un motor pe benzină de 1,6l, 128 CP/6000 rpm şi 160 Nm/4600 rpm, cu cutie manuală. Dieselul va veni în lunile următoare. În parc erau şi cutii automate, dar a fost bătaie mare pe ele şi n-am apucat. Aştept în ţară să mă întâlnesc cu una.

Am remarcat ceea ce ştiam din informaţiile de presă, faptul că motorizarea este silenţioasă şi lipsită de vibraţii, fiind un test de prim contact şi cu traseu oarecum impus, nu m-am concentrat foarte mult pe consum, ci mai degrabă pe cum merge.

Trage bine dacă urci în turaţii, ceea ce e firesc, cuplul maxim e destul de sus, curba de cuplu e interesantă şi permite conducerea facilă şi la turaţii joase, dar pentru performanţă motorul trebuie ţinut mai turat. Foarte mult am apreciat cutia de viteze, atât treptarea corectă cât şi cursele scurte şi precise ale schimbătorului.

Ca fapt divers, conducând normal spre sportiv, cu AC On, consumul mediu a fost de 7,6/100 km, dar am văzut maşini cu cutie automată care s-au întors cu consumuri de 6,7 l/100 km, ceea ce m-a impresionat.

Nu insist acum pe dotări şi echipări, are de toate, de la confort la siguranţă activă şi pasivă, cel mai bine le descoperiţi singuri pe www.ssangyong.ro, ideea e că surprize sunt, maşina fiind bine echipată şi foarte frumos lucrată la interior.

Sunt disponibile 4 versiuni de echipare. Nu lipsesc din ofertă tehnologiile LED şi Xenon, navigaţia Tom Tom, port HDMI, display 7″, ESP, ESS, HBA, HSA, ARP şi alte chestii la zi în domeniul auto.

Pe scurt, suspensie bună spre sport, McPherson faţă şi un sistem semiindependent, tip bară de torsiune şi arcuri elicoidale pe spate, cu ţinută de drum foarte bună chiar şi pe virajele abordate tare şi fiabil. La versiunile 4×4 suspensia este independentă.

Direcţia asistată electric Smart Steer are trei moduri de acţionare, Normal, Comfort şi Sport, denumirile sunt explicative, n-am găsit neapărat o utilitate a acestor moduri, dar pentru amatorii de opţiuni, le are. Cred că modul Normal era suficient.

Ca idee, mi-a plăcut mult interiorul şi insonorizarea, se simte că maşina a fost făcută atent, detaliile scaunelor îmbrăcate în piele sunt mult peste ce mă aşteptam să găsesc şi de altfel ergonomia şi spaţiile de depozitare corect configurate iar m-au făcut să mă mir.

Tivoli se simte european şi e normal să fie aşa, fiind special gândit şi ajustat pentru această piaţă. Important, în Italia multă lume se uită la maşină, am văzut că atrăgea privirile, e un semn bun.

Până când vin filmele cu Tivoli, în doua-trei luni, vă las cu preţurile şi pozele (dacă urmariţi galeria foto, o să vedeţi frumos ilustrate o mulţime din chestiile oferite de Tivoli):

Tivoli 1,6l benzină 4×2, TVA inclus:
STD 15 390 euro
STD Plus 15 990 euro
DLX 17 890 euro
DLX Plus 19 190 euro

Opţiuni:
Transmisie automată 1500 euro
Tracţiune integrală 4×4 1700 euro

Tivoli 1,6l diesel 4×2, TVA inclus:
STD 17 890 euro
STD Plus 18 490 euro
DLX 20 390 euro
DLX Plus 21 690 euro

Opţiuni:
Transmisie automată 1500 euro
Tracţiune integrală 4×4 1700 euro