White Hell

Asa se numeste un loc deosebit, in care am intrat si eu, prin bunavointa celor de la Nokian. Pentru cei care nu stiu engleza, inseamna “Iadul Alb”, se afla langa Ivalo, Finlanda, iar denumirea are multiple radacini, imprumutand ideea de la “Green Hell”, adica “Iadul Verde”, faimosul circuit Nurburgring, pana la albul zapezii omniprezente (250 km mai la nord de Cercul Polar!) si, cum altfel, frigul cumplit (la jumatatea lui martie am prins -30 grade Celsius noaptea si cea mai blanda temperatura a fost -7 grade Celsius), ziua la pranz.

Ei bine, in Iadul Alb se testeaza anvelopele Nokian. Si dupa o asemenea experienta, intelegi de ce sunt atat de greu de batut in ceea ce priveste anvelopele de iarna, de orice fel…

Drumul a fost greu, 3 avioane la dus, 3 la intors, 2 zile prin aeroporturi, insa a meritat fiecare minut. Nu o sa fac o cronologie a evenimentelor, ar fi prea multe de spus, insa o sa va povestesc de ce ei, finlandezii, sunt diferiti, mai ales cei din nord, si de ce modul lor de gandire si duritatea vietii din salbaticia de acolo se regaseste, cumva, in performanta anvelopelor Nokian.

Imaginati-va vreo 40 de insi, din toate tarile Europei, coborand din avion la Ivalo, pe un frig de iti ingheta inima, si urcandu-se intr-un autocar, al carui sofer, destul de in varsta de altfel, merge cu 100 km/h pe virajele acoperite cu un strat gros de zapada, fara sa clipeasca. A fost primul contact cu stilul finlandez de condus, sigur, ulterior, dupa primele viraje, ne-am linistit cu totii, am inteles ca omul e pe treaba lui si nu avem de ce sa ne facem griji. Totusi, pentru unii neobisnuiti cu viteza, nu stiu daca e recomandata experienta…

Dupa cazarea la unul din hotelurile lui Mos Craciun (serios), intr-o statiune de ski superba, si o binemeritata odihna, a venit si ziua cea mare, respectiv am plecat spre iadul alb, cu cele mai bune intentii.

Din fericire, dimineata erau “doar” vreo -13 grade, insa le simteai cu toate echipamentele pe tine, ca eram imbracati ca la Polul Nord, evenimentele se succed rapid, iar apare autocarul cu “drifterul” la volan, pneurile erau Nokian cu tinte, asta ca sa aveti o imagine ca nu exagerez cand zic ca omul o calca cu toata talpa… Si, deodata, peisajul superb de iarna se intrerupe cu o frana, in fata unei porti: Nokian White Hell.

Acolo, ne iau in primire niste tipi de la Nokian, mai mici, mai mari, dar la fel de disciplinati, zic mai mici si mai mari, ca erau si de 2 metri, ne impart in 4 grupe si incepe distractia. Da, distractia, pentru ca a fost intr-adevar tare ce s-a intamplat acolo…

Am tras paiul scurt si am inceput cu visul oricarui sofer, un circuit in jurul unul lac inghetat, totul, inclusiv carosabilul, acoperit de zapada de 10 cm, adica sa te dai, nu joaca. Si, spre deosebire de “catolicii” de pe la noi, care ne pun cate un pilot in dreapta sa nu cumva sa ne prostim, astia nu aveau nicio treaba.

Ne-au azvarlit niste Audi-uri Q5 hibrid, un Ford F150 Raptor (6.2, 411 CP) si un Amarok V6 si au zis, ardeti-le cum vreti dar poate intelegeti si ceva din ce inseamna aderenta pneurilor noastre. Putem dezactiva si noi ceva? Gen ESP, chestii? Faceti ce vreti dar retineti ca dureaza sa va scoatem afara din zapada si puteti pierde alte ateliere, altfel aveti liber la orice. A, si daca se poate, nu va loviti intre voi. Esti nebun!!! Evident ca am sarit in ele si le-am alergat, ca na, daca e iad, iad sa fie! Noaptea fusesera -30 grade, dupa cum arata un termometru de exterior foarte interesant, care arata temperatura pe ultimele 24 ore…

Bun, recunosc, nu puteai sa faci pe strada niciodata ce am facut acolo, super interesant. Doar ca era doar inceputul. Pasul 2, alt pai scurt, ne duc oamenii la un circuit si mai mare, adica foarte mare, evident acoperit de zapada si gheata. Numai ca sculele erau altele aici si te cam lua frica. Cateva Audi RS4 si RS4 Avant, plus vreo trei masini de raliu, da, da, zic bine, de raliu, si un instructor, imi scapa numele, ceva gen nu stiu ce campion de raliuri si asta, un tip intr-o salopeta gri, ziceai ca e mecanic, plinut, nu il luai prea in serios.

Ma intreaba daca ma sperie viteza, zic nu, zice bine, ia Golful ala 4 si da-te, vreau sa vad drifturi pe fiecare viraj, pui botul la interior si o glisezi. Du-te, ba nene de aici, zic, ce crezi ca sunt Hakkinen, nu mergi cu mine in masina sa ma inveti ceva, poate nu stiu sa fac drifturi? Zice omul relaxat, nu e cazul, oricum la ce putere au masinile si la ce e pe jos, vrei nu vrei, numai in drifturi poti sa vii inapoi, altfel te scoatem cu camionul de asistenta. Dar o sa facem o tura cu tine in dreapta, sa iti arat circuitul, ma duce tipul cu un RS4, niste drifturi usoare, nimic special, zic stai asa, ce face asta fac si eu…

Hai, da-i drumul zice tipul. Eu, coltos, zic, bine, dar nu imi dati si mie un RS4, imi dati rapciuga asta de Golf 4, la care tipul, foarte serios, zice, stai linistit, e cea mai rapida masina de aici, m-as mira sa vii singur inapoi cu ea. M-a inverzit, dar am zis lasa, ca si la Romania se merge cu masini, nu doar in Finlanda. Si ma duc hotarat spre Golf, instructorul deja radea. Stia el de ce. Rapciuga chiar era cea mai a dracului piesa de acolo, cand deschid portiera raman masca, in interior scaun de curse, centuri in 6 puncte, volan, schimbator, si cam atat… RS4-urile erau serie, scaune normale, etc, un Golf 4, un Seat Ibiza si inca o masina, cred ca un Audi A4, erau racing, scuturi metalice de protectie, pneuri speciale cu tinte, alte motoare, cutii scurte, etc.

Fac cruce, ma bag in centuri, pornesc motorul. E, aici m-a luat frica un pic, ca motorul cand a pornit, mi-a confirmat ce zisese instructorul. Nu era Golf-ul 4 condus de bunica la supermarket, era fiara… A, si fara servodracii, nu se poarta, mecanic asa, sa simti. Si am pornit, mai cu frica dar am zis, nu ma fac de ras, ce poate sa fie, niste zapada, niste gheata, dar circuitul avea ceva viraje si luai si ceva viteza pe el. Ma opreste instructorul, inainte sa intru pe circuit si imi zice atat, gen pont, nu da a 4-a ca o pierzi, ramai in a 3-a si o sa fie bine daca stii sa o tii. Si am stiut sa o tin, pentru ca mergea exceptional masina si dupa cateva viraje m-am acomodat.

Aveam 2 ture la liber pe circuit, insa dintr-un motiv oarecare instructorul imi zice, mergi bine, n-ai de ce sa mai vii la standuri, da-i drumul si distreaza-te, cand te plictisesti vino sa le incerci si pe celelalte. Repet, asa ceva e vis si a fost un vis frumos. Am omorat la Golful ala vreo 8 ture de circuit, zic hai sa iau si un RS4.

Gresit, fiindca si astea erau super puternice, insa erau mult mai sensibile decat Golful, lucrai mult cu acceleratia ca sa poti sa pui botul in viraj si sa glisezi finlandez, nu prea mi-au iesit si instructorul, zambind, zice, stai asa, hai sa dam 2 ture amandoi, sa te invat. Si ma dau cu el, imi zice ce gresesc, ma ajuta, cat de cat le scot, la care tipul zice, tura asta treci in dreapta sa vezi cum se face. Si am vazut. I-am si zis, lasa-ma o saptamana aici si merg si eu ca tine, niciodata, mi-a raspuns, jovial, finlandezul… As vrea sa zic ca a mers numai lateral tot circuitul, stilul si stiinta lui erau impecabile. Profesor e putin spus…

In fine, daca puteti sa credeti, ma saturasem de mers numai lateral, si zic sa fac o pauza, la care salopeta imi zice, vezi Ibiza aia care sta cuminte la colt? Ia da si cu aia niste ture, nu e asa puternica precum Golf-ul sau RS4-urile, dar e bine echilibrata. Si da, aia a fost masina care mi-a placut cel mai mult si cu care nu am ratat niciun viraj, numai lateral am mers, am dat vreo 4 ture si cu asta, la ultima tura aveam atata incredere incat am sarit afara cu ea din circuit, dar am reusit sa revin accelerand in continuare, daca ma opream, ramaneam blocat in zapada, instructorul a vazut si mi-a zis ca i-a placut cum am tras-o de acolo desi era clar ca o scapasem din mana, un bravo de la ala, credeti-ma, m-a facut tare mandru…

Bun, banuiesc ca dupa toate astea, restul de jucarii de pe circuit nu mai prezinta interes, poate doar o chestie pe care eu as da-o obligatorie pentru scoala de soferi, respectiv comparatie de anvelope de vara si iarna, in conditii de iarna. Gen, se iau 3 Golf-uri identice, se pun pneuri de vara Nokian, de iarna Nokian (Snowproof), si pneuri prototip de iarna Nokian, cu un compus de cauciuc special, si faci niste teste simple cu ele. Plecare de pe loc, jaloane, franare, pe gheata, gheata mai rugoasa, si zapada. Inveti multe dintr-o experienta ca asta…

Si acum, ce mi-a placut mie cel mai mult si mai mult la toata povestea? Oamenii. Finlandezii sunt absolut incredibili, de la educatie (da, aia de care vorbeste toata lumea), pana la modul in care privesc viata si moartea. E mult de povestit si am stat prea putin acolo ca sa inteleg mai profund, dar cateva lucruri le-am retinut.

Copii au indatoriri, de mici, si le indeplinesc fara sa comenteze, ca la noi, unele dintre ele fiind foarte serioase, nu stiu, iti dau ai tai un cutit si te trimit sa tai un ren, sa il jupoi, chestii din astea. Si nu e gluma. Am facut o tura superba cu snowmobilele in salbaticie, lider de grup a fost un finlandez de vreo 14 ani, care a venit si s-a impus la 46 de insi in cateva minute, prin fermitate, adresare directa, ne-a aratat o singura data, a si subliniat asta, cum se foloseste un snowmobil si pa.

Alta scena interesanta, cu soferul de autocar, care nu opreste, desi undeva pe sosea doi copii de 8-10 ani, cu snowmobile, reparau la ele, unuia ii sarise o senila sau ceva era in neregula, replica soferului fiind incredibila: daca au nevoie de ajutor, fac cu mana, daca nu fac cu mana, se descurca. Iti da de gandit…

Si evident, sa nu uitam cabanele, cabanele de lemn care sunt extraordinare, asa cum puteti vedea din poze, si, poate parea incredibil, unele dintre ele sunt construite cu lemn romanesc.

Chestii traditionale? La tot pasul, igloo cu peretii de 2.5 m grosime, din gheata de duritatea betonului si blanuri de ren drept protectie fata de bancile tot din gheata, corturi traditionale luminate feeric si, cum altfel, luminile nordului…

Diferenta majora fata de altii, poate chiar fata de noi? Noi suntem daci in timpul programului, ei erau laponi tot timpul, dupa cum mi-a explicat foarte frumos un finlandez, echipat ultramodern de iarna, insa cu sosete de blana traditionale si o cingatoare lapona la care atarnau doua cutite finlandeze uriase (puuko).

As mai merge si altadata, desi simt frigul si acum… A fost o experienta incredibila.

Merita sa vedeti fotografiile si filmarile oficiale: aici si aici