by Robert Adam
Oamenii judeca in general o masina fara sa se gandeasca prea mult daca e sau nu masina potrivita pentru ei. O judeca pur si simplu. E si cazul meu, uneori, si asta am facut, probabil, si la intalnirea cu Mazda MX-30.
Un obiect de cult, construit de Mazda sa prefigureze cumva viitorul electric al marcii nipone, MX-30 sufera, cel putin initial, de “boala autonomiei”.
Si pe undeva e de inteles, cand pui contactul si vezi ca pe bord ai disponibili 150-200 km, cu plinul facut, e greu sa nu te surprinda asa, ceva, mai ales ca la nivelul ala de autonomie, cu un vehicul clasic deja cauti o statie de alimentare cu carburant…
Si totusi, MX-30 e despre altceva, e despre cum ar fi daca acest naravas s-ar gasi in garajul tau ca a doua masina a familiei, si nu ca prima.
E, in momentul asta, treaba se schimba putin si se ajunge acolo unde au ajuns multi, sa lase X5-ul in parcare, ca sa traga o fuga in oras cu MX-30-ul nevestei, ca e mai mica si consuma putin. De fapt, mai nimic, daca o incarci acasa…
Filmele sunt mai jos, concluzia mea e totusi un pic “amara”, Mazda cred ca a ratat un moment bun cu masina asta, cu un pic de efort ar fi fost nu a doua, ci prima, la curtea omului. Pentru ca si cum e facuta, si cum se conduce, e destul de greu de gasit in alta parte…
Recent Comments