S-au scris multe despre potentiala scoatere de la volan a soferului, prin dezvoltarea vehiculului autonom, care e desigur o dorinta veche, a unor vizionari, la vremea respectiva de domeniul SF. Iata insa ca, odata cu trecerea anilor, putem vedea ca, in ciuda obstacolelor de tehnologie si legislative, vehiculul care se deplaseaza singur devine realitate, soferul (nici nu il mai putem numi sofer) devenind doar un pasager.
El ramane insa responsabil legal pentru eventualele incidente in care este implicat vehiculul (cel putin intr-o anumita faza de dezvoltare a vehicului autonom, pana cand tehnologia va permite derogarea de responsabilitate a soferului/proprietarului).
Toate bune si frumoase, insa tehnologia ascunde, ca intotdeauna, si parti negative, uneori ignorate, alteori neobservate, dar la o privire mai atenta, se ridica unele probleme, care pot fi mai periculoase si mai inspaimantatoare decat par.
De exemplu, inca de la aparitia unui sistem aparent inofensiv, ba mai mult, cu un scop vadit practic si cu destinatie salvarea de vieti, banalul astazi sistem SOS, care este instalat obligatoriu la bordul oricarui vehicul nou, in unele tari ale lumii s-au putut urmari, prin GPS-ul sistemului SOS, si chiar interveni de la distanta asupra unor vehicule, prin oprirea motoarelor sau franarea progresiva.
Aceste actiuni fiind facute la inceput doar cu mandat judecatoresc, deci prin autoritatea statului, fie in cazuri mai recente, la o simpla solicitare a autoritatii, dispeceratele pot indica pozitia, frana sau opri motoarele unor vehicule implicate in diverse incidente (oameni care lesina la volan, infractori care fug de Politie, in cazul unor furturi de vehicule, etc). Evident, spatiul de manevra disponibil la latitudinea autoritatilor tine de legislatia din fiecare tara, dar genul acesta de actiune a existat si exista si azi.
Un patent recent acordat Ford, ridica anumite chestiuni, probabil si legale, dar si morale, privind drepturile si obligatiile unui individ care achizitioneaza un vehicul in rate sau leasing, respectiv patentul permite vehiculului, dotat cu functii de conducere autonoma, sa se intoarca la compania proprietara in cazul in care un client rau platnic nu isi plateste ratele la timp. Exact. Ati citit bine. Ai uitat sa platesti o rata, n-ai gasit in cutia postala notificarea de intarziere, ai ignorat mailurile si sms-urile de avertizare, iti pleaca masina din curte sau din parcare, si se duce inapoi, la detinatorul ei de drept.
Nu te mai certi cu recuperatorul legal trimis sa o ridice, nu mai platesti o taxa pe loc, urmand sa ti se lase masina, nu, te trezesti sa pleci la slujba si nu mai gasesti masina. Bun, va mai dura o perioada pana cand va fi valabila tehnologia, pana va fi avizata legal, pana primele masini vor fugi de acasa…
Dar, vehiculul autonom mai ridica o problema, morala si mortala, de-a dreptul. Daca un hacker preia controlul vehicului tau autonom, in care tu te afli, si, in loc sa opreasca motorul sau sa iti franeze vehiculul, ca in cazurile amintite mai sus, il accelereaza, iti taie orice comanda de la bord si te izbeste cu 150 km/h intr-un cap de pod? Sa fie oare crima perfecta?
Poate fi doar o fantezie, ce nu va avea loc niciodata in realitate? Ma tem, sincer, ca nu. Oricate sisteme de securitate, oricati antivirusi, oricate sisteme de aparare, hardware sau software, ar avea masina din fabrica, asa cum bine stim, hacker-ul perfect va gasi o cale.
Avem un precursor? Da, il avem. Razboiul din Ucraina, dezvoltarea dronelor de recunoastere si de lupta, capturarea lor prin mijloace electronice si folosirea lor impotriva inamicului, de catre ambele tabere, sunt dovezi clare ca, avand mijloacele potrivite, chiar si cele mai puternice sisteme, dezvoltate la nivel de natiune, pot fi, la propriu, victime ale razboiului electronic.
Ce ne facem, insa, daca razboiul electronic si anuntata democratizare a vehiculului autonom, vor crea premisele unor crime perfecte, pe sosele?
Recent Comments