De ce nu am scris despre BCC?

BCC inseamna Bucharest City Challenge. Si 2008 daca vreti… O a doua cursa de automobile in Bucuresti, anuntata cu mare pompa – in fapt chiar este un eveniment absolut remarcabil – care insa nu a starnit reactiile asteptate. De ce? Probabil este o reactie cauza-efect. Anul trecut, la prima editie, s-au dat “lupte grele” pentru paternitatea circuitului, cuprinzand de toate, de la procese in instanta pana la declaratii belicoase. Faptul ca bucurestenii nu prea si-au dat seama imediat ce inseamna, in practica, aceasta cursa, a fost “doar” o intamplare fericita.

Prima cursa ar putea fi considerata “ok” din multe puncte de vedere. Toleranta cetatenilor a existat, chiar daca interesul s-a mentinut scazut atunci. Autoritatile s-au implicat din plin, cu o singura necunoscuta insa: nimeni nu a cerut acordul cetatenilor capitalei pentru acest eveniment.

Relatia cu presa a fost destul de derutanta in 2007, desi responsabila era o persoana cu experienta. Totusi, amploarea evenimentului a luat prin surprindere mica echipa care a gestionat relatia cu massmedia, insa pana la urma totul a iesit bine. Tratament egal pentru toti.

Ce am retinut in 2008 din acest eveniment major in lista celor bifate in dreptul capitalei? Ignorand spectacolul sportiv, care nu poate fi contestat nicicand, Bucharest City Challenge a ridicat o serie de probleme reale, la care autoritatile si organizatorii ar trebui sa puna umarul si sa le rezolve, intrucat editiile viitoare vor fi, foarte probabil, umbrite de procese penale si contestatii.

Au inceput sa “transpire” prin ziare “povesti” destul de neplacute despre organizarea cursei 2008: folosiri si ingradiri abuzive ale unor terenuri private si, foarte important, restrictionari ale accesului catre proprietati locuite, parcari si sedii de companii. Mai rau, desi s-a anuntat ca se incearca inchiderea zonei pe o perioada mai restransa de timp, la 2 zile dupa incheierea evenimentului, restrictiile au ramas practic neschimbate.

Neplacute sunt si reactiile locuitorilor din zona, ignorati pur si simplu de autoritati si organizatori. Evident sunt nemultumiti. Aproape 10 zile nu au putut sa mearga nici cu masina, dar nici macar pe jos, proprietarii de afaceri si-au vazut cifrele de vanzari scazand drastic, cine avea treaba pe la firmele din zona si-a amanat-o pe alta data, pana si gunoierii s-au aratat nemultumiti de restrictiile excesive impuse.

Intrebari de bun simt se nasc. A cerut cineva acordul asociatiilor de proprietari din zona, acordul firmelor (nu sunt foarte multe, dar platesc taxe la stat), a venit cineva la cele cateva blocuri carora masinile le zguduie geamurile, sa intrebe ceva sau sa ofere o compensatie? Nu.

Ar fi fost atat de dramatic afectate veniturile organizatorilor BCC daca ar fi oferit cateva sute sau mii de bilete gratuit riveranilor? Cu siguranta ar fi fost un gest frumos, rasplatit atat prin prezenta riveranilor la cursa (poate…), dar mai ales prin faptul ca oamenii s-ar fi simtit “luati in considerare”, ceea ce nu e putin lucru!

Ce s-a primit in schimb? O intreaga zona inchisa si blocata mai rau ca la summit-ul NATO, restrictii de circulatie pietonale, zgomot infernal si vibratii, poluare, gunoaie ramase gramada in urma, trafic ingreunat si… Cred ca ati vazut cu totii cum a fost. Repet, pe plan sportiv ma declar impresionat. Dar restul?

De ce nu am scris despre BCC? Si pentru ca relatia cu presa a fost, din pacate, mult mai dificila decat anul trecut. Restrictiile s-au intarit si aici iar cerintele de acreditare au devenit mai aspre. Bonus, desi trimisesem deja toate documentele necesare, acestea s-au pierdut inexplicabil, fiind nevoiti sa le refacem cu 3 saptamani inainte de cursa. Practic, s-au acordat “doar” doua acreditari de trust (nu de publicatie), adica daca ai emisiune TV, radio, site-uri internet si zece publicatii auto, nu ai voie sa trimiti decat doi oameni. Si am fi inteles daca restrictiile ar fi fost valabile pentru toti. Dar nu a fost chiar asa.

Cel mai neplacut lucru s-a dovedit “limitarea subiectiva” a accesului in “miezul” cursei pentru unii jurnalisti, prin taierea de pe acreditare a unor portiuni ce permiteau accesul in diverse zone cheie. Pe romaneste, o revista avea acces la Pit Lane, alta nu, samd. Pai, unde e relatia cu presa, atunci? Tot acolo unde e si articolul nostru despre Bucharest City Challenge 2008…