by Robert Adam
In exclusivitate, in premiera mondiala, pentru prima oara, cel mai rapid, intaia data, primul din Romania, primul din Europa, primul din lume, pentru cei care ma citesc (cateva miliarde…), analistul, specialistul, unicatul, jurnalistul complet, priceputul suprem, intaiul om in toate, dar in special in auto, imi dau cu parerea despre… sloganurile din presa auto si jurnalistii din spatele lor. Stiu ca nu e bine sa fac asta, dar parca prea s-au umflat toate aiurea in domeniu.
Adica, dau la o parte nesimtirea si neprofesionalismul unora (mari specialisti care iau taurul drept vaca), aciuati cu functii pe la departamentele de marketing si PR ale importatorilor de automobile. S-a ajuns acum ca masinile de teste si reclama sa se dea numai preferential, pe prietenie si combinatii, nu pe cifre de audienta sau trafic. Dar las asta si ma uit cu ochiul critic si la noi, la astia care ne dam extaziati in domeniul presei auto.
E greu sa mai gasesti un domeniu in care romanul sa nu fie specialist si intaiul om al tarii. Brusc, s-a ajuns in asa hal incat, daca la o lansare internationala sunt invitati 20-30 de jurnalisti romani (buni sau prosti), se gasesc cate unii dintre ei sa o arda in izmene ca ei sunt cei mai tari.
Si, dupa test, apar stirile pe site-uri, articolele prin reviste si ziare, emisiunile pe la tv si asa mai departe. Si citesti sau te uiti si te minunezi… Unul scrie pe site: “In exclusivitate”, altul “Premiera in Romania”, al treilea “Primul drive-test”, ba sunt unii care zic si ca ei au fost singurii din Romania invitati acolo, doar, doar, s-o vinde si publicatia…
Mai azi am citit si una grea, nu spun la cine, care suna cam asa “aproape am condus nu stiu ce supermasina” (evident dupa obisnuitele “exclusivitate, premiera, unicat, Spartacus, 300 de la Termopile, etc). Si, ca jurnalist, stai, reflectezi si realizezi ca nu prea ai ce cauta prin zona asta. Esti deja insignifiant in aceasta “megaexclusivitateunicatpremieramondiala”…
Sau auzi pe altul, mare om de presa auto, care o da peste tot ca nu stiu care importator a adus nu stiu ce supermasina, doar pentru el, sa o testeze o luna. Si apoi vezi masina aia pe la toate ziarele, chit ca au sau nu redactie… Nici nu stii ce sa ii zici, ca tot tu pici de fraier. E in stare sa ti-o intoarca milos, ca s-a gandit tot el, sa o dea si la ailalti mai sarmani, sa miroasa si ei o piele de supercar cu 500 de cai. A facut o concesie!
E de 2 ani in presa auto, dar se pricepe la tot si la toate. Scoti doua cuvinte sa il contrazici si te indoaie in cifre si argumente care se revarsa mai repede decat poate gura lui sa emita. “Ai condus aia? Da pe ailalta? Ce, 90 de cai, pai asta e putere? De la 200 in sus, acolo e masina, nu rablele tale de pensionari”.
“Ce masina ai?”. “Pai uite asa, diesel, de 90 de CP, cu de toate. Ti-o reteaza plictisit: “A, pentru oras… Da afara cand iesi, pe autostrada, si te intreci cu vrabia, nu iti e rusine, cu caii aia?”. Tac si imi vad de treaba. Da sincer, mi s-a cam luat de figurile astora…
Mai ales cand opresti la teste langa el sa il scoti din sant din 2 in doua luni si in loc sa recunoasca ca e bou iti baga ca masina a avut o defectiune sau celebra: “M-a furat, frate, am bracat, da degeaba – directia e de cacao!”. Fraieri si producatorii astia de auto, dau masini defecte pe maini de expert. Il lasi la volan, in benzinarie, si cand pleaca darama popicii alora pe acolo, sa ia foc sandramaua…
Ma simt cumva exclus din bransa si probabil chiar o sa ma las de sportul asta. A devenit extrem. Mai bine ii bucur pe cei care vin la mine, rezolvandu-le o problema la masina, fie ca e o diagnoza, fie o insonorizare, fie le dau un sfat, decat sa inghit toti papagalii aterizati in cioc in presa auto, ce tipa pe limba lor ca ei sunt mai colorati.
De fapt, cam asa e viata, si acasa daca ma duc la vreo petrecere cu familia, nici nu mai vorbesc de automobile – nu are rost. Te intreaba vreunul ce masina sa isi ia si strici bairamul. Eu ii zic parerea mea, ii dau doua trei variante, incerc sa expun argumente. Inutil. Ti-o baga direct: “Nu frate, am eu un prieten care mi-a zis ca astea sunt proaste, sa iau germana la mana a doua, astea sunt cele mai tari”. De ce mai intrebi?
Am scris asa, cu un pic de scarba, sa ma ierte jurnalistii auto adevarati (neautointitulati specialisti si analisti), se stiu ei intre ei, dar chiar mi-e lehamite de situatia asta in care ne aflam acum.
Final. Sunt in bransa de 13 ani, bun sau rau, dar asta stiu sa fac. Si ma suna un amic sa imi propuna o colaborare la o mare revista auto, din asta modelul “in exclusivitate”, un pic mai de scandal (!?!). Ne cunosteam de multi ani, timp in care am scris niste mii de articole, si eu, si el. Si zice: “da sa scrii vreo 2 articole de proba, sa vedem daca te potrivesti cu revista”. Atunci nu i-am mai raspuns, dar ii raspund acum. “Na, ti-am scris!”
Recent Comments