Bucşa, groapa şi raţiunea

Ar fi ceva vreme de când încerc să aştern pe ecran o idee care mă frământă. Observam şi altădată dragostea aproape părintească pe care o au şoferii pentru trenul de rulare al maşinii lor. Nu o dată am observat maşini care se târau ca melcul printre nişte denivelări ale şoselei atât de mici încât nu le puteai numi gropi. Scopul şoferului era să salveze bucşele, cred.

Şi totuşi, nu sunt de părere că era cea mai bună opţiune. Ca şi în cazul pneurilor, care au o durată de viaţă de circa 6 ani (recomandată de producătorii de anvelope), în acest timp cauciucul îmbătrânind şi pierzând proprietăţile vitale, şi cu bucşele se întâmplă ceva asemănător. Sunt convins că sunteţi familiarizaţi cu zicala “maşina care stă se uzează mai mult decât cea care merge”. Din experienţele proprii pot confirma: lasă o maşină nouă în parcare 1 an de zile şi atunci când te vei urca în ea, vei simţi că a îmbătrânit.

Da, iar printre componentele care îmbătrânesc repede, se numără şi bucşele de cauciuc (extindem şi la piesele aferente ce conţin cauciuc mai mult sau mai puţin). Aş zice că nu rezistă atât de mult ca un pneu… Ca atare, să fiu înţeles bine, devine neeconomic să conduci cu a 2-a ca să fereşti bucşele. Pentru ca oricum, mai devreme sau mai târziu ele se vor crăpa şi vor trebui schimbate…

Sfatul meu: exploataţi maşina corect şi cu pasiune, fără a trece în partea nefirească a lucrurilor. Într-o zi oricum veţi întâlni o groapă care strică bucşa şi geometria. Nimeni nu scapă, nu în România. Şi poate că ar fi cazul să vă concentraţi la alte chestiuni atunci când sunteţi la volan, nu la a vă salva preţioasele bucşe. Conduceţi cu grijă. Şi cu raţiune…