Din analele istoriei ACR…

2010 un an al succeselor in Automobil Clubul Roman

Trasand un arc de timp al anului 2010, al 106-lea an din existenta sa, constatam cu satisfactie ca acesta se incheie cu un bilant deosebit de pozitiv pentru Automobil Clubul Roman, in pofida repercusiunilor drastice ale crizei mondiale asupra societatii romanesti, in toate dimensiunile sale fundamentale: economice, sociale, politice, inclusiv a starilor de spirit dezagregante pentru imensa majoritate a populatiei din Romania, din toate categoriile socio-profesionale.

Acest început din scrisoarea de sfârşit de an a conducerii ACR adresată membrilor săi şi societăţii civile ma face, dincolo de “succesuri”, să-mi pun întrebări. Dacă un club care arborează cu mândrie în însăşi denumirea sa termenul “român” n-are capacitatea să găsească o persoană care să corecteze greşelile de limba română din scrisoarea preşedintelui ACR către lume, atunci de ce aminteşte de succese?

Nu de altceva, dar nu pricep, dacă alăturarea “an al” se poate încadra la cacofonie, succesele pot fi “ale” ACR , nu în ACR şi, trecând peste titlul “revigorant”, scrisoarea începe cu o frază a cărei lungime o face eligibilă pentru Guiness Book. Îmi amintesc cu plăcere câteva momente de sfârşit de an în care scrisoarea ACR putea fi citită fără să-ţi fie ruşine. Din păcate, acum sunt istorie…